Despre sfarsit. Sau sfarsituri

Final de 1999. Eu, acasa, cu bunicile mele, ai mei plecati pe undeva. Imi amintesc perfect: cam aceeasi atmosfera ca acum, poate doar ceva mai apasatoare pentru ca internetul facea inca furori (cel putin in conceptia mea). Inceput de 2000 si multi apareau cu tot felul de declaratii pe la televizor ca vine sfarsitul lumii. In acest context, eu aveam doar cateva intrebari: de ce trebuia sa imi mai fac temele de vacanta daca vine sfarsitul lumii, unde mergem cu totii in cazul asta, si, cea mai apasatoare dintre toate, cand vin mami si tati acasa?
Dupa multi ani am observat aceasta obsesie a oamenilor pentru sfarsituri. Am impresia ca ne pregatim in continuu pentru finaluri: dupa ce termin scoala ma duc la cutare liceu, dupa ce termin facultatea ma angajez in cutare loc, dupa ce o sa am un copil o sa imi schimb cutare defect, dupa ce ies la pensie o sa vizitez cutare tara, etc etc. Mi se pare ca, practic, toata viata noastra ne pregatim pentru un sfarsit. Si stiu cum suna asta dar, lasand la o parte orice nuanta religioasa, chiar asta facem. Born to die, o stiti, nu? As spune eu "born to come to an end"...
Mie niciodata nu mi-au placut sfarsiturile fortate. Gandul ca trebuie sa pun punct la comanda si sa trag o linie din dorinta altcuiva imi lasa un gust extrem de amar. Si incep sa cred ca nu sunt singura. Sigur, exista multi oameni care s-au pregatit temeinic pentru ziua de maine, dar sunt si mai multi care probabil se vor trezi de dimineata, isi vor bea cafeaua, vor sta o jumatate de ora in fata dulapului gandindu-se cu ce sa se imbrace, vor ajunge la birou si de-abia pe la pranz isi vor aminti ca da, a venit acea zi despre care s-a vorbit atat. Ideea este ca ne pregatim atat pentru un final grandios, pentru o iesire din scena in ropote de aplauze, pentru ca in momentul cu pricina cortina sa cada putin mai devreme sau mai tarziu decat ne asteptam si sa reactionam cu totul altfel. Cam asa cred ca este si cu aceasta controversata zi de 21.12.2012 - cand in sfarsit publicul se ridica in picioare sa aplaude innebunit, noi vom fi prea obositi sau prea sictiriti ca sa ne mai plecam in fata lui.



2 comentarii :

  1. Si astfel ne dam seama cat de usor se pot lasa oamenii influentati.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca la baza e obsersia oamenilor pentru control. Ei stiu cand se termina, ei nu stiu ce... E aiurea. Mai bine astept sfarsitul anului, ala e sigur!

    RăspundețiȘtergere