Ghid de instructiuni pentru o zi de nastere...INUBLIABILA

Azi e ziua Habibei mele. Si nu orice zi, a implinit onorabila varsta pufoasa de 20 de ani ( sariti cu "La multi ani!", oricum petrecem de azi pana luni ). Eu, in calitate de best friend si de o PR-ista data naibii, am lasat la o parte banalul cadou pe care o sa i-l cumpar zilele viitoare dupa bunul ei plac si m-am gandit ca surpriza ei va sta in micile detalii. Planuisem si eu ceva, planuise si Delia. Din pacate, nici una dintre noi nu s-a gandit la anumite elemente care ar putea aparea in peisaj ca din senin.

De dimineata, m-am trezit la 6 ( Habiba urma sa se trezeasca la 6:30 ) si m-am gandit sa incep de la prima ora cu urarile. I-am luat o felicitare cu un motan negru pe ea si cu mesajul "esti cea mai buna prietena pe care am avut-o in cele 9 vieti ale mele". Intru tiptil in dormitor, ma intind in patru labe peste Habiba si incerc sa ii pun felicitarea pe partea ei de pat. Cand o vad ca incepe brusc sa pipaie esarfa mea care era aruncata pe perna... Evident, eu am inghetat ca matza de alaturi din "Cats and dogs" cu plicul in mana si calare peste Habiba. Ea se uita la mine cu ochii lipiti de somn si ma intreaba ce caut...stiind ca i-a curs nasul ca un robinet toata saptamana, i-am spus ca vroiam servetelele, dar ca ma duc sa imi iau de la bucatarie. Am taiat-o afara din camera si am plasat strategic a doua mica surpriza a diminetii in fata bucatariei - o cana cu scoici si motive care sa ii aduca ei aminte de Constanta, avand in vedere ca e primul an in care isi face ziua de nastere departe de casa. Cu toate ca lipsa ei de somn mi-a cam dat peste cap planurile, tot a intrat lacrimand in bucatarie cu felicitarea si cana in mana...Norocul meu ca Habiba face greu legatura...
Toata ziua m-am plans ca am fost prinsa intr-o ipostaza jenanta si ca toata surpriza mea era sa se duca naibii. Si mai nenorocoasa a fost Delia, care ma sunase dupa-amiaza ca sa imi spuna ca vine cu o prietena acasa si cu un tort pentru Habiba. Rolul meu in poveste era sa las in fata usii niste artificii si un chibrit, pentru ca fetele sa decoreze minunea de dulce. Cand Delia ma va fi sunat, eu ma voi fi facut pierduta prin casa si Habiba trebuia sa deschida usa, iar fetele vor fi inceput sa cante "La multi ani!". Nu a fost chiar asa. Planul nostru perfect s-a curmat in momentul culminant: cineva a sunat la usa, Habiba a bagat viteza sa deschida, eu si Suri claie peste gramada in spatele ei si stupoareeeeeee: VECINU' STEFAN! ( pentru mai multe detalii despre mosu' asta libidinos si enervant, consultati blogul Habibei ). Oh fuck, run in circles and scream! ( cu precizarea ca Delia tocmai iesea din lift si s-a ingramadit cu Mada inapoi )
-Ma fetelor, eram in trecere si...nu stiu cine a pus artificile astea aici...
-Da, da.. ( eu, dand ochii peste cap )
-Mai Dana, iti spun!
Am lasat-o pe Habiba la usa si am reconstituit repede planul. Ne-a iesit pana la urma, norocul nostru ca Habiba face legaturile greu, dupa cum a recunoscut si ea :D. Poate nu a fost o zi de nastere perfecta, dar cu siguranta a avut de toate. De la felicitari cu motani, pana la vecinu' Stefan si poze in ploaie in fata Casei Poporului ( da, doar ce am intrat in casa ). Si cred ca poate fi cea mai frumoasa aniversare a celor 20 de ani...La multi ani, Habiba! :) Te iubesc si iti promit ca la anul o sa las felicitarea langa pat inca de cu seara si o sa-l otravesc pe vecinu' inainte sa mai planuiesc ceva cu Delia...