Ca acasa...

Ca acasa e si in Bucuresti...doar ca aici e mai mereu atmosfera de munca, de proiecte, de nebunie, de "trebuia sa plec la si jumate, e fara un sfert!". Constanta a devenit sinonima cu lenea de aproape un an si cred ca asa va ramane mai mereu de-acum incolo...
Ca acasa e si in Bucuresti...doar ca aici te alinti si te certi cu colegi, cu prieteni. Constanta inseamna mereu mama ( barfa lunga si shopping grav ) si tata ( " Dano, sa te uiti mereu in stanga si-n dreapta cand traversezi, sa fii atenta pe unde mergi ca strada e plina de nebuni!" - ironic ar fi sa ma trasneasca serios vreo masina, nu? ), plus mall-urile din oras, parcul, cafenelele mele preferate, locurile in care mergeam la poze, liceul si scoala generala. Ah, si marea :). Dar presimt ca mi se va face mai mult dor de ea cand in Bucuresti vor fi vreo 30 de grade...
Ca acasa e si in Bucuresti...doar ca aici mancarea nu se face singura, doar daca nu cumva gateste Habiba, sau cateodata sor-mea si prietenul meu. In Constanta, am restaurantul meu personal, care include un frigider de 2 ori mai mare decat cel din capitala si 3 camere prin care sa ma plimb cu ceva bun in mana...
Ca acasa e si in Bucuresti...doar ca sarbatorile de Craciun si de Paste nu se pupa cu zgomotul, cu facultatea sau cu evenimentele care se desfasoara 24 din 24. Constanta inseamna cateva zile de liniste, de care pana si eu am nevoie din cand in cand...
Ca acasa e si in Bucuresti...doar ca e mai frumos sa ai de unde sa te intorci. Cei care isi pierd timpul zbierand in gura mare ca Bucurestiul schimba oamenii in rau intotdeauna, mi se par cei mai tristi. Ei sunt orbii care nu vad ca cei care sunt plecati din orasul natal se vor intoarce mereu acolo cu un zambet de 10 ori mai larg decat al oricarui localnic plictisit.