Exista un proverb chinezesc care spune urmatoarea chestiune: "Sursa nemultumirii noastre sunt problemele mici. Oamenii nu se impiedica de munti, ci de pietre". Mergand pe linia acestui principiu, eu vreau sa ii intorc totusi un pic sensul. Pentru ca imi place sa cred ca victoriile mici sunt cele mai importante, nu cele imense. Bucuriile de zi cu zi, si nu doar cele ocazionale, bataliile castigate, si nu intregul razboi.
Avem rareori socuri mari si placute: surprize la care nu ne asteptam, persoane dragi noua care au revenit deodata in vietile noastre dupa mult timp, premii castigate din senin ( gen bani, masini, apartemente ). Da, astea sunt ditamai fericirile care ne umplu dintr-o data de o stare extrem de placuta, care ne fac sa sarim in sus de fericire. Dar nu sunt cele veritabile, care sa reziste degradarilor temporale si sufletesti. Ne plac si lucrurile mari castigate usor, le folosim si ne mandrim cu ele. Dupa o anumita perioada, sclipiciul lor se transforma intr-un strat de praf si realizezam ca nu ne ramane nimic altceva decat sa il suflam si sa oftam.
Si asa revin la micile victorii, intamplatoare ( norocoase ) sau muncite din greu. O rochie pe care ti-o doresti enorm, e singura masura, e si pe nuanta care iti place tie, e si la reducere si e pe manechin! Adica ai venit cu cateva minute inainte sa o cumpere altcineva. Un loc de parcare care iti trebuie urgent, pentru ca deja ai intarziat la sedinta, un loc si aproape de cladire si care este si la umbra. Astea sunt victoriile manate de noroc. Apoi mai sunt si cele pe care ti le faci cu mana ta. Dupa ore de stat peste program si nervi mancati, vine o promovare la job, exact cand nu te asteptai si cand mai erau inca vreo 10 candidati pe langa tine. Un examen pe care profesorul considera ca nu mai are rost sa il dai pentru ca ai fost activ la toate cursurile si ai citit in plus de fiecare data.
Nimic nu e mai placut decat senzatia aia de satisfactie pe care o ai atunci cand ti se intampla ceva mic si frumos si stii de ce: pentru ca ai renuntat la multe alte placeri pentru ceva, pentru ca ti-ai dorit si ai sacrificat timp si efort, pentru ca meriti! Sunt micile victorii care contribuie zilnic la starea noastra generala de fericire. Sunt micile victorii pe care nu le bagam in seama intotdeauna, dar sesizam de fiecare data absenta lor care ne provoaca o stare de anxietate si ajungem sa avem impresia ca ceva lipseste din tabloul nostru de implinire si zambete. Sunt micile victorii ca niste pietricele care alcatuiesc tot muntele pe care il numim fericire. Daca nu ne impiedicam de ele ca sa primim aprobari ca totul e in regula si ca suntem pe drumul cel bun, parca nu simtim cu adevarat gustul fericirii care se afla in varf.
P.S: stiu ca am vorbit destul in acest articol si in ultimul despre satisfactie, indiferent sub de forma. Dar, asa cum citeam la Grapefruits mai de mult, "There are some days when i think i am going to die from an overdose of satisfaction" ( Salvator Dali ). :D
Avem rareori socuri mari si placute: surprize la care nu ne asteptam, persoane dragi noua care au revenit deodata in vietile noastre dupa mult timp, premii castigate din senin ( gen bani, masini, apartemente ). Da, astea sunt ditamai fericirile care ne umplu dintr-o data de o stare extrem de placuta, care ne fac sa sarim in sus de fericire. Dar nu sunt cele veritabile, care sa reziste degradarilor temporale si sufletesti. Ne plac si lucrurile mari castigate usor, le folosim si ne mandrim cu ele. Dupa o anumita perioada, sclipiciul lor se transforma intr-un strat de praf si realizezam ca nu ne ramane nimic altceva decat sa il suflam si sa oftam.
Si asa revin la micile victorii, intamplatoare ( norocoase ) sau muncite din greu. O rochie pe care ti-o doresti enorm, e singura masura, e si pe nuanta care iti place tie, e si la reducere si e pe manechin! Adica ai venit cu cateva minute inainte sa o cumpere altcineva. Un loc de parcare care iti trebuie urgent, pentru ca deja ai intarziat la sedinta, un loc si aproape de cladire si care este si la umbra. Astea sunt victoriile manate de noroc. Apoi mai sunt si cele pe care ti le faci cu mana ta. Dupa ore de stat peste program si nervi mancati, vine o promovare la job, exact cand nu te asteptai si cand mai erau inca vreo 10 candidati pe langa tine. Un examen pe care profesorul considera ca nu mai are rost sa il dai pentru ca ai fost activ la toate cursurile si ai citit in plus de fiecare data.
Nimic nu e mai placut decat senzatia aia de satisfactie pe care o ai atunci cand ti se intampla ceva mic si frumos si stii de ce: pentru ca ai renuntat la multe alte placeri pentru ceva, pentru ca ti-ai dorit si ai sacrificat timp si efort, pentru ca meriti! Sunt micile victorii care contribuie zilnic la starea noastra generala de fericire. Sunt micile victorii pe care nu le bagam in seama intotdeauna, dar sesizam de fiecare data absenta lor care ne provoaca o stare de anxietate si ajungem sa avem impresia ca ceva lipseste din tabloul nostru de implinire si zambete. Sunt micile victorii ca niste pietricele care alcatuiesc tot muntele pe care il numim fericire. Daca nu ne impiedicam de ele ca sa primim aprobari ca totul e in regula si ca suntem pe drumul cel bun, parca nu simtim cu adevarat gustul fericirii care se afla in varf.
P.S: stiu ca am vorbit destul in acest articol si in ultimul despre satisfactie, indiferent sub de forma. Dar, asa cum citeam la Grapefruits mai de mult, "There are some days when i think i am going to die from an overdose of satisfaction" ( Salvator Dali ). :D
