Va spuneam in articolele trecute ca am avut norocul sa dau peste Amira si KeAloha si ca acum lucrez ca PR pentru aceasta firma. Tocmai astazi ne-am gandit noi asa sa o punem de o campanie de recrutare: KeAloha cauta o noua colega de trupa!


Ce oferim noi? Pai multe chestii gratuite, unele posibil sa va prinda bine si pe viitor: cursuri de dans ( ca nu va trimitem asa aiurea pe scena ), o sedinta foto ( ca sa va vada lumea ) si costume dragute. Avem in schimb si noi cateva pretentii. Vrem neaparat o bruneta cu parul lung sau mediu. Nu avem nimic cu blondele, doar ca si restul fetelor din echipa sunt deja brunete si nu vrem sa ne stricam firma. Domnisoara care va ocupa postul ( part-time job, apropo, mai mult prin weekend ), trebuie neaparat sa fie pasionata de dans si sa aiba gratie atat in miscari cat si in tinuta. Tinem mult la un stil de viata sanatos, asa ca ar fi perfect daca nu ar fuma sau daca nu ar consuma alcool. In afara de asta, cerem seriozitate si punctualitate, pentru ca e o munca serioasa. Totusi, ne-ar placea sa fie sociabila si zambitoare. Daca stiti pe cineva care indeplineste asa in mare conditiile noastre ( sau poate chiar una dintre voi o face! ), adresa noastra de email este kealoha.ro@gmail.ro . Un CV, datele voastre de contact si 2 poze atasate am dori, ca sa stim si noi cu cine stam de vorba. Haideti, grabiti-va, sa nu se ocupe locul! :D
23:03

Pe bune acum. Degeaba am incercat noi s-o facem pe rand, sa ne ferim una de alta, sa ne izolam cat de cat, sa ne protejam, sa ne abtinem, sa avem grija... tot am reusit sa racim in grup!
Da, in toata casa noastra se aude fie tuse, fie stranut ( cel mai frecvent sunet), fie o respiratie de morsa ( = nas infundat). Prima a fost Delia, si mi se pare firesc, pentru ca e cea mai mare. Apoi am urmat eu, dar sunt mai bine decat ea oricum. De aseara incoace si pe Habiba o incearca un nasuc infundat. Asa se intampla la noi: raceste una, racim toate, chiar daca exista un interval de timp intre raceli. De data asta s-a nimerit sa ne iasa un afurisit de sincron...:)
16:24
Lucrez de putin timp ca PR pentru KeAloha. Entuziasmul meu nu e posibil de descris in cuvinte. Cum sa fiu angajata in primul an, in primul semestru, exact in domeniul pe care mi-l doresc? :) Da, am avut un noroc chior sa dau peste Amira, care pe langa faptul ca este o dansatoare exceptionala, mai este si o fata de nota 10!
Si cam asa am inceput eu sa merg pe la targuri cu diferite tematici, cu pretextul ( si e unul bun si chiar real! ) ca ma duc sa cunosc lume, sa aflu ce e nou, ce se poarta, sa fac PR intr-un cuvant. Am ajuns aseara pentru prima oara in viata mea la un targ pentru mirese, aflat in Romexpo la pavilionul nr. 14. Am observat ca e o isterie cu targurile de genu', in conditiile in care a mai fost unul si acum 2 saptamani si voi mai fi vreo 2-3 si in saptamanile urmatoare. Si du-te Dano, la 19 ani, intr-un loc in care se discuta numai despre viata de cuplu ( pe care am inceput-o mai serios doar de 3 luni incoace), despre locatii, dati, rochii, machiaj, pantofi si poze! Ok, ma victimizez :"> ultimele parti chiar m-au topit. Atat de tare, incat momentan cred ca m-as marita numai pentru o rochie si o luna de miere. Norocul meu ca prietenul meu ma mai aduce cu picioarele pe pamant...
Anyway, nu poti sta ca fata in mijlocul a multor standuri cu rochii si alte elemente care tin de organizarea unei nunti, fara sa fii entuziasmata! Si daca se mai perinda pe acolo si Mihai Albu sau Ana Lesko cu atat mai mult! Am avut ocazia sa vad pana si rochia visurilor mele...corset aproape transparent, fara bretele,iar in jos, fusta scurta in fata si lunga in spate, cu ditamai trena. Evident, pentru ca nu am fost nebuna, nu m-am uitat la pret. Asta nu inseamna ca nu o sa am una ca aceea peste cativa ani... :) Si doar pentru ca nu am studiat toate portofoliile fotografilor de la targ, asta nu inseamna ca nu le-am luat pe fiecare la rand cand am ajuns acasa..
Sursa: studio8mm.ro

14:06
Intorcandu-ma din Targoviste cu prietenul meu, am dat prin apropierea blocului sau de o femeie in varsta. M-am uitat un pic la ea, era foarte aranjata, dar la modul placut. Nimic excentric pentru anii ei ( ar fi putut sa imi fie bunica ), dimpotriva: multa decenta si mult bun gust. Mi-a picat fata cand l-a recunoscut pe prietenul meu. S-a oprit langa noi, ne-a examinat din cap pana in picioare si a afisat un zambet cat se poate de larg si de sincer.

- Si minunea asta de copila? E prietena ta? Ptuu, ce frumoasa e!
Bag si eu la randul meu un ranjet foarte frumos si chiar sincer, uitand ca in urma cu in minut imi amenintasem prietenul ca il termin daca mai pierde noptile aiurea in loc sa le doarma.
- Sa ai grija de el, mama, ca e baiat bun si cuminte, il stiu de cand mic. Sa va iubiti mult si sa va spuneti tot, si bune si rele, da' cu frumosu'!
Si atunci chiar o ascultam. Sincer. Cand am dat sa plecam, ne-a salutat si s-a oprit in loc sa se uite dupa noi.
- Sa va pupati mult!
Da, m-a topit. Toata. Una dintre putinele batrane care mi-a placut. O adevarata doamna, o femeie exceptionala. Una din putinele pensionare care se uita cu drag la tineri si care adora sa ii vada fericiti. Asa cred ca o sa fie si mama peste mai multi ani.
Am aflat dupa ca doamna avea 3 copii, dar o fata ii murise de cancer...
23:30
Nu ca Habiba nu mi-ar fi citit presa in fiecare saptamana in ultimele luni. Dar avand in vedere ca am intrat amandoua in sesiune, mai ne dam share una alteia unor informatii interesante. Aseara, ca sa ma scoata un pic din studiul Conflictelor in comunicare, Habiba imi citeste din "Comunicarea in campul social" de Paul Watzlawick et al:

Daca deschidem frigiderul iar pisica vine si se freaca de picioarele noastre mieunand, aceasta nu inseamna "Vreau lapte", cum ar traduce un om, ci trimite la o relatie specifica. "Fii ca o mama pentru mine!", pentru ca un astfel de comportament se observa numai intre pisoi si mamele lor si niciodata intre pisici adulte.

Sa mai spuneti voi ca pisicile sunt scorpii...au si ele partile lor sensibilicoase :)
12:57
Nu stiu ce va spune voua asta, dar pentru mine inseamna o revenire spectaculoasa! Am iubit "Mean Girls" din tot sufletul meu, am luat filmul ala ca pe o lectie de viata foarte importanta. Adica am invatat sa fiu rea, nu va ganditi la altceva...Da, de-abia astept sa apara partea  a doua. Voi fi prima la casa de bilete! 8->

P.S: Am editat optiunile de la comentarii, asa ca acum imi puteti scrie indiferent ce adresa de email ati avea :D Imi cer scuze pentru problema, mi-a tot fost semnalata in ultimele zile, dar acum am rezolvat-o :*
23:23
Antepresesiune, ma rog. E ceva inaintea puhoiului de examene care urmeaza sa inceapa peste cateva zile...
Am realizat eu ca in SNSPA, studentii isi fac mai putin probleme despre sesiunea in sine. Pentru ca daca se nimereste sa ai o pasa proasta si sa pici in restanta, pui mana si inveti atunci si ai rezolvat problema! Nu e cine stie ce examen decisiv de admitere sau de bac, asa ca nu e o tragedie. Mai degraba este mai grea presesiunea decat sesiunea in sine! Adica, daca reusesti sa predai cele N proiecte si referate inainte de examene ca sa reusesti sa intri in ele, esti bun tare! Si sa vedeti voi ce se chinuie studentu' de la SNSPA pe la biblioteca, pe acasa cu invatatu' si incearca innebunit sa ajunga pe la ultimele cursuri, poate poate mai ingrasa porcul in ajun :lol:.
Da, am inceput si eu prima STRESIUNE din viata mea. Sfaturi si pareri?:)
08:30

Am primit un pic mai devreme un mass de la Ana, una dintre colegele mele de grupa. Stiti ca nu pot abtine sa nu dau share :lol: :

Dacă o pocneşti, se cheamă maltratarea soţiei. Dacă te pocneşte ea, e autoapărare.
Dacă iei o decizie fără să o întrebi, eşti nesimţit. Dacă ea ia o decizie fără să te consulte, e femeie emancipată.
Dacă-i ceri să facă ceva ce nu-i place, e dominare masculină. Daca te roagă ea, îţi face o favoare.
Dacă apreciezi formele unei femei şi lenjeria sumară, eşti pervers. Dacă nu, esti homo.
Dacă-i oferi flori, urmăreşti ceva. Dacă nu, eşti fraier.
Dacă eşti mîndru de realizările tale, eşti plin de tine. Dacă nu, eşti lipsit de ambiţie.
Dacă o doare capul, e obosită. Dacă te doare pe tine, n-o mai iubeşti.
Dacă vrei să faci dragoste prea des, eşti obsedat. Dacă nu, ai pe altcineva.
De aceea bărbaţii mor mai repede decît femeile.
23:30
Nu imi plac inceputurile fortate. Am avut parte de prea multe si m-am saturat de ele pana peste cap. Insa se pare ca ele inca ma vor pe mine...
Inca nu stiu ce mi s-a intamplat. Am inceput sa ma dezmeticesc de-abia dupa ce am dat click pe "incepeti blog nou". Mi-au dat lacrimile dar am fost in stare totusi sa editez ce era de editat. Pe scurt, nu, nu v-am parasit, nu mi-am gasit alta ocupatie. Pur si simplu contul meu de Wordpress nu mai merge de mai bine de 2 saptamani incoace. Parola a fost sparta si nici adresa de email pe care aveam blogul inregistrat nu mai e aceeasi. Nu stiu de ce... nu vreau sa dau vina pe nimeni, durerea pierderii blogului meu e deja prea mare. Nu stiu daca cineva rau intentionat a facut asta sau daca Wordpress-ul este de rahat. De fapt, de a doua ipoteza sunt sigura deja, a doua ramane sa mi-o confirm in timp. Pentru ca am facut plangere referitoare la aceasta problema si pe ei i-a durut in cot, mi-au raspuns de forma. Am incercat tot ce mi-a stat in putere ca sa imi recuperez blogul. Nu a mers. Asta e... Oamenii mai cad, dar se si ridica.
Un fost prieten imi spunea ca prima oara mereu doare, indiferent de ce ar fi vorba. Ma doare Blogspot-ul. Nu spun ca nu e bun ( Wordpress-ul oricum nu il mai recomand la nimeni si ghinionul lor este ca peste cativa ani o sa lucrez in domeniul comunicarii si sigur o reclama negativa n-o sa le prinda bine), doar ca e al meu deocamdata. O sa ma obisnuiesc,  la fel cum sper sa va obisnuiti si voi. Cei care ma aveau la blogroll, va rog sa adaugati si aceasta adresa daca doriti, dar in acelasi timp va implor sa nu stergeti blogul vechi...puneti-l pe cel nou langa, daca se poate. Cred ca e cea mai mare dorinta a mea, pe langa faptul ca sper sa ne vedem cu totii si aici...
Poate ca unora nu li se pare mare scofala toata faza asta, dar va spun eu ca e. Cred ca bloggerii ar intelege, restul sper sa incerce. Doar ca Chocolatfollie.wordpress a inseamnat un an foarte important din viata mea asezat in randuri si pierderea sa m-a lovit tare. Insa nu pot sa ma abtin de la scris...mi s-au intamplat deja multe in timpul in care am lipsit si simt nevoia sa impartasesc tot. Sper sa fiti si voi aici, ca intotdeauna...
P.S: Blogul a implinit un an si trei luni, merge pe a 4-a. Doar pentru ca este vorba de alt site, nu inseamna ca e vorba si de alta viata. :)
20:54
Copyright © 2015 Dana Carastoian | Designed by VeeThemes.com