Oamenii nu se pot abtine sa nu se uite. Si partea penibila este ca nu stiu sa fie subtili; mai pe romaneste, in loc sa traga doar putin cu coada ochiului, te scaneaza din cap pana in picioare.
Cand urc in metrou si ma asez, tot randul din fata mea ma fixeaza imediat. Cand trec pe langa un barbat/baiat, respectivul nu se poate abtine sa nu treaca razant pe langa mine, astfel incat sa ma si adulmece daca e posibil. Cand ma machiez mai mult sau cand nu machiez deloc, sunt inspectata foarte atent de toate domnisoarele care trec pe langa mine. Si sunt sigura ca voi, ca si mine, aveti unele momente in care vreti sa treceti cat mai neremarcati: fie ca va e rau, ca aveti o zi proasta, ca treceti printr-o despartire, ca plangeti, ca aveti ceva pe suflet...si e normal ca fiecare mica traire sa vi se vada pe fata, doar ca pe unele incercati sa le ascundeti cat mai mult posibil. In ultimele doua zile, eu ma chinui in fiecare dimineata sa imi aplic o masca de fond de ten pe nasul care de la rosu aprins trece treptat la movuliu. Evident, ma enerveaza teribil ca orice trecator sa se uite la mine si sa se schimonoseasca incercand sa ghiceasca de ce am atata machiaj pe nas; intr-un cuvant, vrea sa vada ce e in spatele cortinei. Solutia e una simpla: le intorc gestul, ii privesc fix in ochi.
Nu stiu cati dintre voi ati observat efectul unei priviri directe. E ca o lovitura sub centura, numai ca sunt frunte. Barbatii care ma fluiera sau se uita insistent la mine lingandu-se pe bot, nu se asteapta ca eu sa ii privesc fix in ochi, eventual si cu dezgust. Isi intorc repede privire sau le piere zambetul de pe buze. Pitipoanca ce ma judeca in sinea ei pentru faptul ca am iesit nemachiata la piata isi gaseste de indata o alta victima imediat ce o privesc intrebator:" is there any problem with my face?".
Nu stiu de ce s-a intamplat asta, adica de ce oamenii se tem de privirile directe ( mai ales cand ei sunt cei care se uita primii; de ce sa nu le fie intors gestul? ). Habar n-am daca a fost asa dintotdeauna sau de cand tehnologia a inceput sa se dezvolte si pana si discutiile banale se desfasoara pe mess. Cert e ca romanii ( nu stiu daca si cei din afara ) sunt speriati ca de bombe de uitatul in ochi. E
nasol, as zice eu. Pentru ca asa o sa ajungem sa inrosim si cand persoana iubita ne trimite o poza cu ea pe Yahoo!. Si indiferent cat de bine dotati in materie de tehnologie am fi, pot sa pun pariu pe ultimul model de Apple ca sclipirea din ochii iubitului/iubitei se vede de o mie de ori mai bine live decat in pixeli...!

Da, stiu ca suna paradoxal si chiar usor stupid, dar trebuia sa ma adaptez la mediu. Este mijlocul verii si eu am fost doar de vreo 2 ori la plaja, si atunci pe o vreme racoroasa sau chiar cu tente de furtuna. Asa ca iata-ma impreuna cu Habiba la strandul de la Crangasi. Si ati ghicit, a fost prima oara cand noi am mers la strand, sau altfel spus, cand am platit pentru apa si soare.
Am mers ieri doar pentru cateva ore si ne-a placut. Soare mult, apa curatica, oameni cat de cat ok...normal ca ne-am intors si azi! Doar ca lucrurile nu au mai stat asa cum le vedeam eu ieri. In primul rand, am sperat ca oamenii nu isi vor mai face nevoile in apa, avand in vedere ca ne aflam intr-o piscina publica, unde se vede imediat "infractorul". Insa am ramas cu gura cascata cand o mama si-a scos copilul de vreo 10 ani din apa, i-a dat pantalonii jos si l-a trimis langa piscina ( chiar in coltul ei, langa un fel de scurgere micuta ) ca sa isi faca...treaba. As bate parintii astia... Plus adultii care se zbenguiau ca niste caprioare prin preajma mea. Ca sa fiu mai exacta, barbati in toata regula care sareau ca bombele in bazinul pentru copii ( da, v-ati prins, pe acolo ma balaceam eu :">). Daca vor sa isi demonstreze aptitudinile, de ce n-o fac alaturi de alte persoane apropiate varstei lor, in bazinul cu o adancime de 2-3 metri si prefera sa sara cot la cot cu copiii care aveau colace? Cred ca n-am sa inteleg niciodata asta...
Ma gandeam ca un strand e cu mult diferit fata de Marea Neagra, si asta lasand la o parte ceea ce deja e evident. Ma gandeam ca oamenii se comporta altfel, dar nu. Dimpotriva. Si am facut si greseala de a crede ca soarele nu ma poate prinde extrem de mult. Niciodata nu am fost la plaja in intervalul 12-15. NICIODATA! Pentru ca am crescut la Constanta si stiu cat de rau poate fi soarele in timpul acelor ore. Astazi parca am uitat de aceasta regula. Insetata dupa bronz si mergand pe "daca altii fac asta de anii de zile, de ce sa nu pot s-o fac si eu macar o data?", am ajuns la strand pe la 10 si am plecat de acolo pe la 15 si ceva. Da, stiu, mare greseala. Nu m-am inrosit niciodata in viata mea asa de tare ca acum: pe picioare, pe piept si mai ales pe fata! Cum stiu ca majoritatea cititorilor mei nu sunt neaparat din Constanta, ma simt datoare sa va spun sa nu faceti prostia pe care am facut-o eu azi! Nu mergeti la plaja in timpul pranzului! In caz contrar, veti scrie pe blog cu masca pe iaurt pe fata si va veti ruga sa nu va cojiti prea tare pe spate in zilele ce urmeaza.

P.S: m-am hotarat sa invat sa inot. Aplauze si incurajari, va rog. O sa am nevoie :-s.

Noaptea, toate pisicile sunt negre. Doar cele curajoase, sunt, insa, negre si ziua!

Sursa: Bianca, din cartea "SuperCostel si Confreria Pisicilor Negre" - Jup.


Am gasit zilele astea pe facebook-ul revistei Cosmopolitan ( da, sunt o mare fana ) urmatoarea imagine si m-am gandit sa ii dau share ca sa o vada toata lumea. Si adevarul este ca sunt usor confuza...nu e nevoie de o privire de expert ca sa ne dam seama ca ochii acestia ar trebui sa apartina doar sexului frumos. Si nici greu de observat nu este faptul ca fiecare exemplu in parte este inconjurat de mai mult sau mai putin machiaj.
Lasand la o parte criticile si parerile mele, voua si se potriveste? Pentru ca despre scorpia de mine nu stiu ce sa zic...:-?

A man is only as sick as his secrets. 

 Citatul este dintr-un episod din "Desperate Housewives" si sunt constienta ca sursa poate parea superficiala, dar ganditi-va numai la semnificatia acestor cateva cuvinte. Eu am facut asta. Si m-am ingrozit de ceea ce am realizat. Ma bucur enorm ca nu eu sunt bolnava.

P.S: Da, ati ghicit, incepand de astazi voi publica si eu citate care imi atrag atentia. Stiu ca este un vechi trend printre bloggeri, asa ca m-am gandit...why not? Cu toate ca nu mai am timp sa citesc la fel de mult ca inainte, nu ma las mai prejos si incerc sa tin pasul :D.

Nu prea stiu cum a trecut luna iunie, dar daca ma chinui sa-mi aduc aminte am in fata ochilor numai foi, exercitii, manuale, carti etc. Poate tocmai din acest motiv nici nu am avut timp sa ma bucur asa cum trebuie de plecarea mea acasa, de zilele linistite care ar fi urmat. Am fost usor neglijenta cu visele mele legate de mare si nu puteam sa nu-mi primesc pedeapsa...
Nu cred ca mai e nevoie sa va spun ca de pe 24 iunie, de cand am ajuns in Constanta, si pana in momentul de fata in care scriu acest articol, vremea a fost extrem de nesuferita: vant, furtuna, ploi, frig. Si da, v-ati prins: mi-am luat numai maieute, rochite, 3 perechi de sandale. Stiam ca urma sa ploua, dar m-am gandit ca ar fi fost cea torentiala si clasica canicula dupa. Stiam si ca se va raci usor vremea, de-asta mi-am luat doua perechi de pantaloni lungi si un singur amarat de puloveras. Dar pe bune daca stiam ca urma sa fie vreme de inceput de toamna! Concluzia: o vacanta nu tocmai draguta si clar nu pe masura asteptarilor mele.
Asa ca in seara asta ma intorc din nou in Bucuresti, la calvarul cu 1000 de parti care ma asteapta cu bratele deschise: stres afara/relaxare in casa, ploaie torentiala acum/canicula peste cateva zile, job & practica/iesiri & plimbari seara etc. Revin in capitala cu un pachet de noi impresii despre Constanta, despre noi locuri pe care le-am vazut, despre noi oameni pe care i-am cunoscut, cu poze de la mare dupa care am suspinat zile intregi ( da, le gasiti pe toate pe Facebook, dar pentru realizarea lor a fost nevoie de niste sacrificii majore )... Si cu toate ca vremea nu a fost prielnica, stiti cum e: rau cu rau, dar mai rau fara rau. Mi-am invatat lectia si peste cateva weekend-uri cand am sa revin la mare o sa imi iau niste pantofi si o geaca imblanita! :) Iar pentru cei care isi fac planuri pentru litoral in perioada urmatoare, sfatul meu este sa astepte cel putin jumatatea lunii iulie daca vor sa se bronzeze. Altfel se vor intoarce exact ca mine: cu o urma anemica a costumului de baie, cu nasul infundat si doar cu mult nisip in portofel!