Se afișează postările cu eticheta strada. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta strada. Afișați toate postările
...dar poza de mai jos imi aduce aminte de anumiti barbati peste care am dat in ultima vreme pe strada sau la metrou ( in alte locuri nu prea am pe unde, avand in vedere ca la munca sunt prea concentrata ca sa ii observ pe altii si ca SNSPA-ul este plin de fete ).


Acum, nu vreau sa se supere barbatii pe mine...poza e chiar draguta. Cand o sa gasesc ceva si pentru femeile "adevarate" din zilele noastre chiar o sa postez. Desi pana voi gasi pisici siliconate cu buze roz si purtand Gucci va mai dura ceva timp...:-s.

Later Edit: Urasciubesc a gasit si o varianta feminina care se potriveste perfect in continuarea variantei masculine de mai sus. Deci, "imi iei cizmele aleeeaaa?" :))

Azi am incercat o schema despre care am auzit doar in filmele girly sau despre care am citit pe internet ( tot pe site-uri mai girly ). O stie toata lumea: zambeste in fiecare zi unor necunoscuti pe strada. Didn't work out. O pusesem in aplicare cu ocazia primei zile din luna noiembrie, luna mea favorita. M-am gandit ca nu toata lumea e la fel de incantata ca mine din acest motiv, dar poate macar un zambet sincer la metrou sau la coada de la magazin ar putea binedispune pe cineva. Deloc. In cel mai bun caz, oamenii si-au intors privirile. Altii s-au uitat la mine in stilul " se poate trata". Si jur ca nu am zambit larg, ca nebuna! Am fost subtila! Probabil ca exact la inceput de luna multi nu au bani sau trebuie sa plateasca facturi & stuff. Si tocmai pentru ca am primit foarte putine zambete inapoi, doar prima jumatatea a zilei mele a fost reusita. Maine imi voi pastra toate mustacelile numai pentru mine :D.

Dupa ora 19, am iesit singura la o scurta plimbare prin cartier. Stiti genul ala de plimbare: esti obosit, stresat oarecum si iti doresti doar sa iei o gura de aer, sa fii un pic singur cu gandurile tale. Dar ultima parte e un pic dificila pentru o persoana obisnuita cu o minte incarcata ( cateodata ) din cauza observarii celor din jur.
Asa am bagat de seama ca oamenii te judeca in sinea lor daca mergi singur pe strada, fara ca fata ta sa denote graba sau orice inseamna probleme. Probabil isi construiesc scenarii despre viata ta la momentul actual. Singura, seara, pe strada: cearta cu iubitul/despartire/viata de cuplu trista sau inexistenta, nici o prietena care sa-i fie alaturi, ganduri triste, chiar de sinucidere ( mai ales daca persoana solitara este o adolescenta cu un look mai emo ). Nimeni nu se gandeste ca, poate, domnisoara care merge agale pana la  Cora chiar vrea sa se relaxeze, sa se uite prin vreo doua magazine si sa isi cumpere o pizza. Sincer? Ne plac scenariile.

Oamenii nu se pot abtine sa nu se uite. Si partea penibila este ca nu stiu sa fie subtili; mai pe romaneste, in loc sa traga doar putin cu coada ochiului, te scaneaza din cap pana in picioare.
Cand urc in metrou si ma asez, tot randul din fata mea ma fixeaza imediat. Cand trec pe langa un barbat/baiat, respectivul nu se poate abtine sa nu treaca razant pe langa mine, astfel incat sa ma si adulmece daca e posibil. Cand ma machiez mai mult sau cand nu machiez deloc, sunt inspectata foarte atent de toate domnisoarele care trec pe langa mine. Si sunt sigura ca voi, ca si mine, aveti unele momente in care vreti sa treceti cat mai neremarcati: fie ca va e rau, ca aveti o zi proasta, ca treceti printr-o despartire, ca plangeti, ca aveti ceva pe suflet...si e normal ca fiecare mica traire sa vi se vada pe fata, doar ca pe unele incercati sa le ascundeti cat mai mult posibil. In ultimele doua zile, eu ma chinui in fiecare dimineata sa imi aplic o masca de fond de ten pe nasul care de la rosu aprins trece treptat la movuliu. Evident, ma enerveaza teribil ca orice trecator sa se uite la mine si sa se schimonoseasca incercand sa ghiceasca de ce am atata machiaj pe nas; intr-un cuvant, vrea sa vada ce e in spatele cortinei. Solutia e una simpla: le intorc gestul, ii privesc fix in ochi.
Nu stiu cati dintre voi ati observat efectul unei priviri directe. E ca o lovitura sub centura, numai ca sunt frunte. Barbatii care ma fluiera sau se uita insistent la mine lingandu-se pe bot, nu se asteapta ca eu sa ii privesc fix in ochi, eventual si cu dezgust. Isi intorc repede privire sau le piere zambetul de pe buze. Pitipoanca ce ma judeca in sinea ei pentru faptul ca am iesit nemachiata la piata isi gaseste de indata o alta victima imediat ce o privesc intrebator:" is there any problem with my face?".
Nu stiu de ce s-a intamplat asta, adica de ce oamenii se tem de privirile directe ( mai ales cand ei sunt cei care se uita primii; de ce sa nu le fie intors gestul? ). Habar n-am daca a fost asa dintotdeauna sau de cand tehnologia a inceput sa se dezvolte si pana si discutiile banale se desfasoara pe mess. Cert e ca romanii ( nu stiu daca si cei din afara ) sunt speriati ca de bombe de uitatul in ochi. E
nasol, as zice eu. Pentru ca asa o sa ajungem sa inrosim si cand persoana iubita ne trimite o poza cu ea pe Yahoo!. Si indiferent cat de bine dotati in materie de tehnologie am fi, pot sa pun pariu pe ultimul model de Apple ca sclipirea din ochii iubitului/iubitei se vede de o mie de ori mai bine live decat in pixeli...!