Oamenii nu se pot abtine sa nu se uite. Si partea penibila este ca nu stiu sa fie subtili; mai pe romaneste, in loc sa traga doar putin cu coada ochiului, te scaneaza din cap pana in picioare.
Cand urc in metrou si ma asez, tot randul din fata mea ma fixeaza imediat. Cand trec pe langa un barbat/baiat, respectivul nu se poate abtine sa nu treaca razant pe langa mine, astfel incat sa ma si adulmece daca e posibil. Cand ma machiez mai mult sau cand nu machiez deloc, sunt inspectata foarte atent de toate domnisoarele care trec pe langa mine. Si sunt sigura ca voi, ca si mine, aveti unele momente in care vreti sa treceti cat mai neremarcati: fie ca va e rau, ca aveti o zi proasta, ca treceti printr-o despartire, ca plangeti, ca aveti ceva pe suflet...si e normal ca fiecare mica traire sa vi se vada pe fata, doar ca pe unele incercati sa le ascundeti cat mai mult posibil. In ultimele doua zile, eu ma chinui in fiecare dimineata sa imi aplic o masca de fond de ten pe nasul care de la rosu aprins trece treptat la movuliu. Evident, ma enerveaza teribil ca orice trecator sa se uite la mine si sa se schimonoseasca incercand sa ghiceasca de ce am atata machiaj pe nas; intr-un cuvant, vrea sa vada ce e in spatele cortinei. Solutia e una simpla: le intorc gestul, ii privesc fix in ochi.
Nu stiu cati dintre voi ati observat efectul unei priviri directe. E ca o lovitura sub centura, numai ca sunt frunte. Barbatii care ma fluiera sau se uita insistent la mine lingandu-se pe bot, nu se asteapta ca eu sa ii privesc fix in ochi, eventual si cu dezgust. Isi intorc repede privire sau le piere zambetul de pe buze. Pitipoanca ce ma judeca in sinea ei pentru faptul ca am iesit nemachiata la piata isi gaseste de indata o alta victima imediat ce o privesc intrebator:" is there any problem with my face?".
Nu stiu de ce s-a intamplat asta, adica de ce oamenii se tem de privirile directe ( mai ales cand ei sunt cei care se uita primii; de ce sa nu le fie intors gestul? ). Habar n-am daca a fost asa dintotdeauna sau de cand tehnologia a inceput sa se dezvolte si pana si discutiile banale se desfasoara pe mess. Cert e ca romanii ( nu stiu daca si cei din afara ) sunt speriati ca de bombe de uitatul in ochi. E
nasol, as zice eu. Pentru ca asa o sa ajungem sa inrosim si cand persoana iubita ne trimite o poza cu ea pe Yahoo!. Si indiferent cat de bine dotati in materie de tehnologie am fi, pot sa pun pariu pe ultimul model de Apple ca sclipirea din ochii iubitului/iubitei se vede de o mie de ori mai bine live decat in pixeli...!
![]()
Cand urc in metrou si ma asez, tot randul din fata mea ma fixeaza imediat. Cand trec pe langa un barbat/baiat, respectivul nu se poate abtine sa nu treaca razant pe langa mine, astfel incat sa ma si adulmece daca e posibil. Cand ma machiez mai mult sau cand nu machiez deloc, sunt inspectata foarte atent de toate domnisoarele care trec pe langa mine. Si sunt sigura ca voi, ca si mine, aveti unele momente in care vreti sa treceti cat mai neremarcati: fie ca va e rau, ca aveti o zi proasta, ca treceti printr-o despartire, ca plangeti, ca aveti ceva pe suflet...si e normal ca fiecare mica traire sa vi se vada pe fata, doar ca pe unele incercati sa le ascundeti cat mai mult posibil. In ultimele doua zile, eu ma chinui in fiecare dimineata sa imi aplic o masca de fond de ten pe nasul care de la rosu aprins trece treptat la movuliu. Evident, ma enerveaza teribil ca orice trecator sa se uite la mine si sa se schimonoseasca incercand sa ghiceasca de ce am atata machiaj pe nas; intr-un cuvant, vrea sa vada ce e in spatele cortinei. Solutia e una simpla: le intorc gestul, ii privesc fix in ochi.
Nu stiu cati dintre voi ati observat efectul unei priviri directe. E ca o lovitura sub centura, numai ca sunt frunte. Barbatii care ma fluiera sau se uita insistent la mine lingandu-se pe bot, nu se asteapta ca eu sa ii privesc fix in ochi, eventual si cu dezgust. Isi intorc repede privire sau le piere zambetul de pe buze. Pitipoanca ce ma judeca in sinea ei pentru faptul ca am iesit nemachiata la piata isi gaseste de indata o alta victima imediat ce o privesc intrebator:" is there any problem with my face?".
Nu stiu de ce s-a intamplat asta, adica de ce oamenii se tem de privirile directe ( mai ales cand ei sunt cei care se uita primii; de ce sa nu le fie intors gestul? ). Habar n-am daca a fost asa dintotdeauna sau de cand tehnologia a inceput sa se dezvolte si pana si discutiile banale se desfasoara pe mess. Cert e ca romanii ( nu stiu daca si cei din afara ) sunt speriati ca de bombe de uitatul in ochi. E
nasol, as zice eu. Pentru ca asa o sa ajungem sa inrosim si cand persoana iubita ne trimite o poza cu ea pe Yahoo!. Si indiferent cat de bine dotati in materie de tehnologie am fi, pot sa pun pariu pe ultimul model de Apple ca sclipirea din ochii iubitului/iubitei se vede de o mie de ori mai bine live decat in pixeli...!
