...cu dor de duca, leneveala, cu dor de mare si de stat pe nisip, cu nerabdarea de a-mi reincarca bateriile. Eu bat din degete pentru doua saptamani din luna august, doua saptamani care vor reprezenta vacanta mea pe anul acesta. Pana atunci, stau in birou si lucrez cu castile pe urechi ascultand valurile din melodia "Adios Ayer" a lui Jose Padilla. Fac drumuri dus-intors pana in aeroportul Otopeni, locul unde se desfasoara un eveniment din cadrul campaniei Consumator European (n-aveti cum sa nu stiti macar unul din sporturile tv) al carui scop este sa informeze pasagerii despre drepturile pe care le au atunci cand iau avionul spre un stat din UE. Dincolo de aranjat info corner-ul, de pregatit materiale informative, de pregatit stiri si de facut monitorizari, statul cu orele in aeroport imi provoaca, vorba colegelor, o pofta imensa de a pleca in vacanta peste hotare. Si o oarecare depresie, in acelasi timp. Dar va veni si momentul meu.
Pana in august cutreier magazinele in cautare de rochite vaporoase pe care sa le inaugurez la mare. Privesc fotografii facute pe malul marii si ma gandesc la cum voi poza eu in minunata zi in care voi iesi cu Habiba la un shooting specific noua. Seara stau intinsa in pat si printre scenele din Grey's Anatomy mai arunc o privire la posterele de pe pereti cu rasaritul din Mamaia si cu batranelul care de cativa ani incoace cutreiera aceeasi portiune de mal, la aceeasi ora a diminetii.
Eu inca astept cu sufletul la gura cele doua saptamani care sunt sigura ca vor dura cat un moment, dar care imi vor defini vara. Le astept nu numai pentru vacanta in sine, ci pentru sentimentul pe care il voi avea in clipa in care ma voi urca in autocar cu tot cu bagaje. Voi sti atunci ca las in urma ore grele de munca, vise implinite, experiente profesionale dupa care tanjeam de mult timp si oameni pe care imi doream sa ii cunosc. Imi voi pune castile in urechi si ochelarii la ochi si voi porni spre Constanta cu o satisfactie imensa, cu inima impacata si cu minunata senzatie ca imi merit vacanta!
Pana in august cutreier magazinele in cautare de rochite vaporoase pe care sa le inaugurez la mare. Privesc fotografii facute pe malul marii si ma gandesc la cum voi poza eu in minunata zi in care voi iesi cu Habiba la un shooting specific noua. Seara stau intinsa in pat si printre scenele din Grey's Anatomy mai arunc o privire la posterele de pe pereti cu rasaritul din Mamaia si cu batranelul care de cativa ani incoace cutreiera aceeasi portiune de mal, la aceeasi ora a diminetii.
Eu inca astept cu sufletul la gura cele doua saptamani care sunt sigura ca vor dura cat un moment, dar care imi vor defini vara. Le astept nu numai pentru vacanta in sine, ci pentru sentimentul pe care il voi avea in clipa in care ma voi urca in autocar cu tot cu bagaje. Voi sti atunci ca las in urma ore grele de munca, vise implinite, experiente profesionale dupa care tanjeam de mult timp si oameni pe care imi doream sa ii cunosc. Imi voi pune castile in urechi si ochelarii la ochi si voi porni spre Constanta cu o satisfactie imensa, cu inima impacata si cu minunata senzatie ca imi merit vacanta!
