Se afișează postările cu eticheta prieteni. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta prieteni. Afișați toate postările
Cursul de Sociologia Opiniei Publice din aceasta seara.

- Robert Zajonc a elaborat teoria simplei expuneri. Adica, in urma unor cercetari, a observat faptul ca prin expunere repetata la anumite lucruri pe care cineva le poate detesta initial, in final ajunge sa le placa. I-am cumparat odata unui coleg de birou o cravata. Omul a fost sincer si de cand a vazut-o mi-a spus ca nu ii place deloc. Dupa cateva zile a venit la mine si mi-a spus ca s-a mai uitat la ea si parca nu mai e asa de urata. Pana la urma, asa se explica de ce majoritatea prietenilor nostri cei mai buni sunt fie colegi de clasa, de birou, vecini etc. Pentru ca ne vedem in mod repetat cu ei.
- Doamna profesoara, sa inteleg ca stiinta neaga dragostea la prima vedere?
- Se spune ca ne alegem partenerii pe baza de compatibilitate. Eh, aiurea! Expunerea repetata e cheia!

Un unghi de abordare foarte interesant. De ras si de pus pe ganduri.

23:50
Din o gramada de motive, de la cele mai importante, cum ar fi minunata mea zi de nastere, pana la cele mai minore, cum ar fi filme frumoase privite la caldurica.
Si cu toate ca multi detesta luna aceasta, eu o iubesc, pentru ca e a mea. Ea mi-a daruit ziua de 12, zi petrecuta alaturi de o familie minunata, de prieteni, de iubit, de colegi de scoala, liceu, apoi facultate, si mai nou, de colegele de birou. E o luna care vine cu ploaie si frig peste mine, dar imi ofera ca bonus ciocolata calda, haine calduroase, fulare groase, sedinte foto printre frunze colorate cum numai in noiembrie poti gasi. Apoi sunt melodiile Alexandrinei Hristov care mi se par scrise pentru aceasta perioada a anului si a sufletului, filmul de sezon al inimii "Sweet November" si versurile mult miaunate si falsate cu maiestrie de catre mine ale cantecului "November rain". Sunt zile de sarbatoare sau zile simple cu miros fin de pregatiri si planuri de sfarsit de an. Sunt saptamanile in care la ora 9 ajung la birou si primul lucru pe care il fac este sa imi torn ceai fierbinte din termos, sunt weekend-urile in care ma fura privitul filmelor, cititul cartilor si, mai ales, somnul, dupa o cana de ceva cald.
Luna noiembrie e luna mea. E o treaba psihica, e sufleteasca, e specifica mie in totalitate. De-a lungul timpului multe s-au schimbat, dar ea a ramas la fel. Si dincolo de orice film frumos, melodie, vreme de afara sau haine, luna noiembrie vine cu o liniste si cu o fericire pe care nimeni nu mi-o poate lua, indiferent cat de mult ar incerca. Pentru ca noiembrie inseamna inceputul vietii mele, tone de amintiri frumoase si perioada cea mai frumoasa a anului pentru scorpioanca visatoare de mine.


23:05
Ai multi prieteni buni, colegi si cunostiinte care vor sa te scoata la o cafea, la o plimbare sau la barfa de fiecare data cand va intalniti pe strada ocazional sau mai schimbati doua comentarii pe Facebook. Esti inconjurat de atatea locuri, de atatea lucruri de facut, de atatea persoane cu care ai putea sa petreci cel putin 2 ore. Ai crede ca nu poti fi niciodata singur nici macar o clipa, pentru ca lumea in sine este atat de mare, totul se misca incredibil de repede, oameni cunoscuti sunt multi, macar cativa dintre ei trebuie sa fie prin zona cand ai nevoie de ei.
Dar nu. Totul se rezuma de fapt la o singura persoana: poate sa fie o prietena, un iubit, o sora, un frate. Oricine. O singura persoana cu care te duci la plimbare, la cumparaturi, la un suc, la teatru, oriunde. Pentru ca iubesti enorm persoana respectiva si nu concepi nici o activitate, nici o zi fara ea. Datorita ei ai chef sa faci mereu ceva, datorita ei apare acel efect care te face sa crezi ca ai o gramada de prietenii. Pentru ca acea unica persoana e mereu langa tine, doar tu si ea, si va tot loviti impreuna prin oras de prieteni si colegi de-ai tai si ai impresia ca stii multi oameni. Cand acea unica persoana dispare pentru cateva zile sau saptamani, esti debusolat. Nu stii incotro s-o apuci. Brusc, lumea devine mica si cercul de cunostiinte se micsoreaza pentru ca aproape nimeni nu este prin zona ca sa ia locul acelei persoane macar pentru cateva ore. Macar sa te intrebe ce mai faci. Macar sa te intrebe daca mai ai chef de acea cafea de care tot vorbeati de fiecare data cand va intersectati pe strada. Cand acea unica persoana nu e langa tine, iti dai seama ca de fapt tot ce este important de vazut si de facut, se rezuma doar la ea. De fapt, doar la voi.

11:07
E ziua sora'mii astazi...implineste respectabila varsta de 20 ani. Evident, mesaje de "La multi ani!" pe Facebook si sunat la 12 noaptea pentru a-i ura la unison cu Habiba toate cele bune, noroc in dragoste si multa fericire.
Scriam aici anul trecut despre cat de mult ne placea sa petrecem de fiecare data cand era ziua cuiva apropiat. Acum am ramas cu amintiri placute, cu dor de mers in fiecare luna la majorate, cu hainele pe care le purtam la petreceri si, bineinteles, cu poze. Ne permiteam sa ne destrabalam mult, pentru ca, ce dracu', aveam 18-19 ani, ne batea bacu' la usa. De anu' asta merge mai greu. Vorba Habibei mele...cand spui 20, deja inseamna ca trebuie sa fii om serios! Ceva este examenul de bacalaureat, altceva e o sesiune, un job.
Ma gandeam de dimineata ca din cei 20 de ani ai sora'mii, eu am prins vreo 14...doar. Si pe-aia 6 pe care i-am pierdut a avut grija sa mi-i povesteasca printre multe cesti de cafea, tigari, chiuluri, sesiuni de shopping etc. Realizez ca in tot timpul asta de cand o cunosc pe ea si pe Habiba, mi-au trecut pragul multe alte prietene, care s-au vrut a fi apropiate. Recunosc, pe unele le-am crezut si le-am invitat inauntru la o Cola, altora le-am inchis usa in nas direct si nu regret. Insa, citind aseara un articol de-al Malinei despre prieteni, m-am prins eu ca am putini, dar buni. Nu am ezitat sa-i matur afara din viata mea pe cei care m-au dezamagit de multe ori, pe cei care nu au stiut sa ma cunoasca ( desi au petrecut mult timp cu mine ), pe cei care mi-au facut rau, pe cei care m-au barfit pe la spate tocmai prietenelor mele ( gresita miscare!), cu toate ca pretul a fost pierderea acelui om in sine sau chiar a  blogului meu. Pentru ce sa mai stam bucatelele unei sculpturi antice, pe care o credeam pretioasa, dar care s-a dovedit a fi un fake?
Cum spuneam, sora'mea a facut azi 20 de ani. Nu, nu vor dansa bomboneii de data asta si nici nu vor canta manelele...deocamdata! Suntem pline pana peste cap cu examene. Se vede ca prietenele mele au schimbat deja prefixul si ca eu ma apropii vertiginos de varsta pe care o au si ele. Asta nu inseamna ca stimabila sor-mea nu va avea grija la vara sa ne scoata prin Mamaia, sa traga de noi sa mergem la plaja sau sa ne ia obligat fortat in club. Doar e sor-mea, si e mai mare, si e a mea, si o iubesc si trebuie s-o ascult, nu? Ca doar e "Ţaţa Alina"! :>
12:03
Va rog sa ma credeti ca Habiba a izbucnit literalmente in ras cand a vazut urmatoarea poza. Destul de grav pentru mine, intrucat scriam de zor la un referat pentru PR.
Da, stim cu totii cum e. Trebuie sa fie un om care sa nu se poata abtine din ras sau care trebuie sa se maimutareasca si sa strice o poza de grup. Nu spune nimeni ca nu ar fi funny ( mai ales cand peste ani regasesti poza respectiva si incepi sa ai tot felul de amintiri ), dar pe moment sigur te enervezi.
Si in timp ce eu si Habiba ne tavaleam pe jos de ras, ne aducem aminte instant ca si in grupul nostru de prietene exista o "stricatoare de poze", care este Suri. Din clasa a 8-a incoace, de cand eu si Habiba am inceput sa ne credem modele si sa ne pozam in disperare, de fiecare data cand am bagat-o pe sor-mea la mijloc, ea trebuia sa ne dea cu firma-n cap. Dupa atatia ani de poze mascarite si de strambaturi, razbunarea e dulce! Priviti poza de mai jos facuta exact pe 13 aprilie anul curent si observati crunta asemanare!
23:59
Ca acasa e si in Bucuresti...doar ca aici e mai mereu atmosfera de munca, de proiecte, de nebunie, de "trebuia sa plec la si jumate, e fara un sfert!". Constanta a devenit sinonima cu lenea de aproape un an si cred ca asa va ramane mai mereu de-acum incolo...
Ca acasa e si in Bucuresti...doar ca aici te alinti si te certi cu colegi, cu prieteni. Constanta inseamna mereu mama ( barfa lunga si shopping grav ) si tata ( " Dano, sa te uiti mereu in stanga si-n dreapta cand traversezi, sa fii atenta pe unde mergi ca strada e plina de nebuni!" - ironic ar fi sa ma trasneasca serios vreo masina, nu? ), plus mall-urile din oras, parcul, cafenelele mele preferate, locurile in care mergeam la poze, liceul si scoala generala. Ah, si marea :). Dar presimt ca mi se va face mai mult dor de ea cand in Bucuresti vor fi vreo 30 de grade...
Ca acasa e si in Bucuresti...doar ca aici mancarea nu se face singura, doar daca nu cumva gateste Habiba, sau cateodata sor-mea si prietenul meu. In Constanta, am restaurantul meu personal, care include un frigider de 2 ori mai mare decat cel din capitala si 3 camere prin care sa ma plimb cu ceva bun in mana...
Ca acasa e si in Bucuresti...doar ca sarbatorile de Craciun si de Paste nu se pupa cu zgomotul, cu facultatea sau cu evenimentele care se desfasoara 24 din 24. Constanta inseamna cateva zile de liniste, de care pana si eu am nevoie din cand in cand...
Ca acasa e si in Bucuresti...doar ca e mai frumos sa ai de unde sa te intorci. Cei care isi pierd timpul zbierand in gura mare ca Bucurestiul schimba oamenii in rau intotdeauna, mi se par cei mai tristi. Ei sunt orbii care nu vad ca cei care sunt plecati din orasul natal se vor intoarce mereu acolo cu un zambet de 10 ori mai larg decat al oricarui localnic plictisit.
10:54
Copyright © 2015 Dana Carastoian | Designed by VeeThemes.com