Alaturi de ciocolata, Mc, Cola, shopping si alte bunatati, consider ca pisicile sunt cea de-a 10-a minune a lumii. Da, trecem peste faptul ca sunt niste scorpii afurisite care se dau pe langa noi doar pentru ca le hranim, le purtam de grija si le mangaiem. Trebuie sa recunoastem totusi ca sunt foarte gratioase, orgolioase si superbe.
Nu spun ca nu imi plac si cateii. Doar ca...i'm a cat person, cum ar spune americanul. Cand eram mica, fugaream un martan mare si gras prin curte si cand il prindeam, pana sa urle mama la mine "Dano, nu!", eu il si luam de urechi si il pupam drept in bot. Si recunosc, as mai face asta si acum pentru ca ma topesc dupa matze. Frate, nu stiu ce au, dar un singur lucru e cert: Dumnezeu sa binecuvantezele pisicile si sa le dea cat mai multa pufosenie ca sa aline fetele suparate, plictisite sau nervoase in momentul in care isi strang felinele in brate!
Nu sunt pretentioasa la pisici. Pe alea fara blana nu le inghit, dar in rest le iubesc pe toate :D. Soacra cumnatei mele are o pisica extraordinara, care aduce enorm cu cea din "Cats and dogs" ( filmul mai vechi, nu cel nou ). Are fata turtita si o privire care te-ar transforma in hrana pentru pisici instant daca i-ai sta in cale. E totusi un domn! Si am facut marea greseala ( dar nu regret! ) sa o smotocesc acum o jumatate de an. Nesuferitul de motan m-a tinut minte si de fiecare data cand ma apropii de el pentru inca o partida de jumulit, se incrunta la mine si incearca sa ma zgaraie. Fraierul nu stie ca n-are gheare >:). Dar nici eu nu pot ramane cu blana lui in mana, ca doar nu vreau sa-i stric Bijou-ul (numele motanului) proprietarei.
Si de fiecare data cand vad cate o pisica pufoasa si grasa simt ca Dumnezeu e femeie si ca ma iubeste in momentele alea! Mi-am adus aminte de amicele noastre blanoase pentru ca tocmai azi prietenul meu mi-a trimis o poza cu Bijou, "distrugatorul lumii fara de gheare" (cel din poza de mai jos). El nu stie ca il iubesc si asa...Lasati deci pisicile sa vina la mine! :D

21:33
Ieri cand am ajuns in gara din Constanta si m-am indreptat catre un taxi, am fost surprinsa sa aud ca pretul unei curse pana la mine este de 15-20 de lei. Am zambit taximetristilor care ma credeau turista doar pentru ca eram nebronzata si le-am spus ca sunt nascuta la mare si ca stiu exact cat face o cursa pana unde vreau eu. Si asta m-a facut sa ma simt bine. Asa ma simt si cand ajung in Bucuresti si stiu ca pana in Militari trebuie sa platesc 12-13 lei, nu 30.
De fiecare data cand ajungeam in cartierul din Constanta dadeam nas in nas cu o gasca mare ( formata in mare parte din baieti si doar cateva fete ) care inevitabil facea zgomot cand ma vedea. De data asta, una din fete are un copil si cred ca e iar insarcinata si baietii discutau intre ei, coplesiti de griji. M-am oprit chiar pentru cateva secunde sa ii observ, dar nici nu cred ca m-au vazut. Si in Militari e un grup asemanator, doar ca baietii sunt mai mari si mai cu bun simt. Probabil de-asta ii vad mereu linistiti, band o bere seara, discutand si stand in bancile lor.
In Constanta m-a asteptat uneori tata, alteori am venit singura pana acasa. Nu am bagaje mari cand vin, dar cand ma intorc, mereu trag de genti intr-un hal fara de hal. In capitala ma asteapta ori prietenul meu, ori un taxi care sa ma duca in Militari. 
In Bucuresti ieseam des pe Lipscani, in Unirii, in Cismigiu...Si mai ales acum, in ultimele saptamani, plimbarile de seara imi faceau foarte bine. Aveau rolul de a ma face sa imi golesc mintea si sufletul de grijile sesiunii. In Constanta e marea mea si e Mamaia, care chiar daca e cam pustie si nu arata grozav, e locul in care merg de cand sunt mica.
E bine sa ai doua locuri "la care sa tragi", asa cum spunea o vorba din popor. Depinde de anotimp, de starea pe care o ai, de oamenii pe care vrei sa-i vezi. Peste o saptamana o sa ma intorc in Bucuresti, la o caldura imensa, la griji si la cafenele. Pana atunci, Constanta e cel mai bun remediu pentru un om stresat si obosit ca mine. Cu toate ca ambele orase sunt ticsite de aglomeratie, nu las pe nimeni sa critice cele doua "acase" ale mele, pentru ca nicaieri nu e mai bine ca acolo si aici! 

09:56
Asa cum o vad eu, la cei 19 ani si jumatate ai mei. Atentie, grad ridicat de subiectivitate.
Am fost acuzata acum cateva zile ca as fi superficiala pentru am considerat ca un piton dintr-o gradina din Militari merita ucis, intrucat de afla intr-un loc public si a pus in pericol destui oameni. Mi-au sarit cateva persoane in cap cu vesnica replica "tu daca erai in locul lui, ti-ar fi placut sa fii ucisa?", cu protectia animalelor, cu natura, cu "pitonul oricum nu e veninos si nu face nici un rau" etc etc. Bun. Azi a mai fost gasit un sarpe, verde si veninos de data asta, care se putea confunda usor cu iarba si care putea rani fara nici o problema persoanele din apropierea lui. Mai ales ca acestea nici nu l-ar fi vazut. Sa trecem peste parerea mea referitoare la soarta sarpelui si sa ne axam un pic pe soarta nesimtitilor de proprietari care se dovedesc a fi inapti in a avea grija de animalele lor de casa.
Spuneam ca as trosni sarpele cu un pietroi, dar ca as pastra o caramida si pentru cel care ii era stapan. De ce? Pentru ca pana la urma nu e vina unei amarate de reptile ca un om dobitoc nu poate avea grija de ea asa cum trebuie. Si pentru ca handicapatul de biped nu poate constientiza faptul ca nu abandoneaza/pierde un catel, o pisica sau un perus pe geam, ci un SARPE, vietuitoare de care majoritatea oamenilor pe care ii cunosc eu se tem sau se scarbesc. In cazul asta, de ce nu poti avea grija de propria ta optiune?
In fine, sa depasim un pic situatia cu animalele de casa, pentru ca, in fond, cu totii ne plangem parintilor la o anumita varsta ca vrem un sufletel langa noi si cu totii il lasam mai devreme sau mai tarziu in grija mamei ( cu toate ca eu nu am cerut niciodata un sarpe! ). Sa luam alt exemplu: adolescentele care isi incep viata sexuala prea devreme, raman gravide si li se prabuseste cerul in cap. Stiti cum gandesc eu? Daca esti destul de matura si de RESPONSABILA incat sa faci sex, atunci trebuie sa fii la fel de matura si de RESPONSABILA  incat sa iti asumi si repercursiunile posibile: boli cu transmitere sexuala, sarcina sau mai stiu eu ce. Exemplul doi: te duci la un interviu, vrei un job, semnezi un contract prin care ti se prevad drepturi si obligatii. Ai in salariu bun, masina noua, laptop si telefon. Te bucuri de viata si, dintr-o data, te trezesti pe cap cu o gramada de proiecte de facut, cu contabilitati pe care trebuie sa le faci, cu conferinte la care trebuie sa participi. Si atunci iti vine sa te arunci. Cum spuneam mai sus...daca te consideri suficient de responsabil incat sa ai un job si sa ai multi bani, nu e normal sa fii la fel de responsabil si in ceea ce privestea activitatea de la munca? Ba eu cred ca da!
Cam asta e parerea mea ( in mare ) despre cazurile de mai sus: nu cea mai buna ( asta ca sa nu folosesc alti termeni ). Mi se pare penibil, mai ales, sa ajungi la o anumita varsta si sa nu fii constient de unele lucruri. Mi se pare stupid ca toata lumea din jurul tau sa te sfatuiasca, sa te invete ca sa previi anumite neplaceri, si tu, pentru ca ai avut urechile astupate si ai fost cu capul in nori, sa faci de capul tau si sa calci stramb. Cam asa se ajunge de avorturi din partea pustoaicelor de 14-15 ani, la directori incapabili si la serpi care ies la plimbare prin cartierele din Bucuresti.

10:38
Nu ca Lady Gaga nu ar fi avut deja o cariera exceptionala, dar bag de seama ca in ultimele luni a rabufnit si mai tare. "Born this way", "Judas", si, mai nou, "The edge of glory". Si da, toate suna bine! Mie imi place femeia asta. Nu e superba si nici nu are o voce ravisanta. S-a facut cunoscuta mai mult prin intermediul excentricitatii si nebuniei ei. Dar chiar daca unii o admira si altii o detesta, trebuie sa recunoastem cu totii ca Lady Gaga e unica. Cati dintre noi ar fi in stare sa faca ce face ea? Cate retineri am avea oare? Da, e extravaganta, dar am observat ca multe cantarete au inceput sa imprumute anumite elemente de la ea ( mai ales in cadrul videoclipurilor si a vestimentantiei ): de la Beyonce pana la romancutele noastre. Se poarta deci.
Mie mi-au placut si clipurile ei ( mai degraba filmulete de scurt metraj :)) ). Tot ce poarta semnatura Lady Gaga iese bine, sau cel putin interesant si intrigant. Am urmarit "Alejandro" de 1000 de ori anul trecut, mai ales partea de inceput. M-a innebunit melodia si o ascult chiar si acum cand am pofta de ea. "Born this way" nu m-a impresionat atat de tare, dar "Judas" cuprinde scene care provoaca anumite conflicte. Probabil din cauza asta "The edge of glory" este ceva mai cuminte. Sau poate m-am obisnuit eu deja cu stilul ei vestimentar si miscarile de dans. All in all, Lady Gaga e un adevarat fenomen ( chiar daca ne place sau nu ) si ultima ei melodie suna foarte bine!

11:21
Ba, ce dracu'?! De cand umbla pitonii la plimbari fara nici un stres prin gradinile de pe langa blocurile din Militari?! De ce in cartierul meu si nu din altul? Si de ce exact azi, cand eu chiar m-am plimbat printr-o parte buna din sectorul 6?!
Calm, calm, ca sa pot sa scriu. Ma uitam eu in seara asta la stiri pe Pro Tv cu bolul cu cereale si lapte in fata. Si cum bagam in mine vad stirea bomba: piton de cativa metri intr-o gradina din Militari! Locatarii au sunat la politie, la pompieri. Astia pauza. Au venit vreo 2 reprezentanti cu doua bete si un sac amarat de rafie ca sa prinda serpalaul. Si da-i si incearca sa bagi dihania in sac fara s-o ranesti! Frate, si nu intelegeam de ce nu a luat nimeni un pietroi ca sa-i rupa capul si sa termine povestea. M-am prins intr-un final: sare cu gura protectia animalelor, inconstienta de faptul ca pitonul ar fi putut sa raneasca vecinii, copii care se jucau in zona. Protectia oamenilor de ce nu a  facut scandal  in cazul asta?
Da, eu inca sunt socata. Tocmai pentru ca va spuneam acum un an ca intru cu greu in apa Marii Negre din cauza fricii de a nu intalni serpi mici pe acolo. Din exact acelasi motiv nici natura nu ma incanta prea tare. Dar sa aflu ca sunt invadata in propriul meu mediu de asemenea animale scarboase, nu pot crede. Si da, as fi luat un bolovan si i-as fi spart capul sarpelui in zeci de bucati. Dar as mai fi luat o caramida si pentru dobitocul de proprietar al dihaniei care nu a avut grija de ce si-a luat in casa, asa ca s-a gandit ( prost! ) sa ii dea drumul afara!
21:22
Pe Grapefruits am cunoscut-o virtual acum doi ani, intr-o calduroasa noapte de vara. Dadusem peste blogul ei intamplator si primul articol pe care il citisem se numea "Am un bebe de relatie". Apoi a urmat o poezioara ale caror versuri imi mai trec si acum prin minte:

Imi pui piedica si cad:
Nu ma doare.
Intinzi mana si m-alinti,
Ceri iertare...

Am putere sa te iert,
Sa ma ridic...
Nu pot insa sa te cert,
Poate-un pic.

Imi pui piedica din nou,
Nu ma doare!
Am deja o rana,
Am si sare!"
Am notat-o intr-un carnetel si nu stiu daca versurile sunt exact asa cum le scrisese ea, dar mi-au intrat imediat la inimioara si se potriveau cu starea mea de atunci. Si am inceput sa tot citesc ce scria Grapefruits. In octombrie 2009 mi-am deschis blog si am prins curaj sa ii trimit comentarii. M-a incurajat raspunzandu-mi. De la ea am invatat sa scriu. Trageam cu ochiul la felul ei de a formula idei, de a aranja paragrafe, de a pune poze sau videoclipuri. Ii spuneam "Mama Grapefruits". Nu degeaba.
Exact acum un an, intr-o criza de panica provocata de situatia mea sentimentala de atunci, de bac, de admitere si de viitoarea venire la Bucuresti, i-am trimis un email cu id-ul meu si am rugat-o sa imi dea add. Au urmat cateva seri de barfe si de sfaturi, de confesiuni si de "spune ce ai pe suflet". Si de atunci de fiecare data cand am mai avut cate o intrebare, nu am ezitat sa i-o pun.
Zilele trecute a sosit in tara dupa luni bune in care a fost plecata in afara. Imi aduc si acum aminte ca imi spusese ca pleaca in Anglia la master cu mult timp inainte sa posteze pe blog, astepta sa i se clarifice situatia. Fusese un soc pentru mine: exact in perioada in care eu veneam in Bucuresti, ea se pregatea de plecare. Dar m-am descurcat. Si da...Ne zambeam complice una alteia ieri la Mc si ne bucuram una pentru fericirea alteia: ca ne-am adaptat fiecare la mediul ei, ca am invatat lucruri noi, ca suntem unde suntem, ca lucruri s-au aranjat. Am barfit un pic si cu Veve ( chiar daca se vrea a fi Giulia, tot Veve ramane! Ma chinui de mult sa ma vad si cu ea. Sa ne fie rusine ca am fost amandoua in Bucuresti si nu ne-am intalnit pana acum.) si Vlad si a fost placut. Pentru ca am fost doar noi 4. Poate a fost mai bine asa.
Imi doream de mult sa o cunosc personal. Grapefruits e o persoana care are mult de spus, asa, cu accentul ei usor moldovenesc si cu gropitele ei din obraji. As tara-o de mana la masa cea mai izolata dintr-o cafenea si as astepta multe raspunsuri din partea ei, fara sa-i pun intrebari. Ma bucur ca am vazut-o si sper sa mai am ocazia. Astept sa aud mai multe de la ea si sa-mi mai puna sare pe rana, asa cum a mai facut-o si anul trecut...

21:39
Copyright © 2015 Dana Carastoian | Designed by VeeThemes.com