Si cea mai realista! Stiu ca multe dintre noi viseaza la clasicul Paris si la el in genunchi in fata Turnului Eiffel, dar c'mon, astea sunt SF-uri! Si culmea, majoritatea povestilor de genu', presarate cu zahar pana peste cap, o dau in diabet dupa cativa ani atat de tare, incat partenerii nu se mai suporta.
Nu si cuplul aceasta. Cu toate ca nu ii cunosc personal pe indragostiti ( videoclipul este postat pe Facebook de catre Bogdan Sarbu; fata ceruta in casatorie este sora lui ), le prevad un viitor frumos, pentru ca par fericiti din motive simple.
Fara prea multe cuvinte, aveti mai jos filmuletele. Evident, eu si Habiba am miorlait crunt cand le-am vazut :">.

Cererea lui: http://vimeo.com/22656698

Si raspunsul ei: http://vimeo.com/24215954

Vizionare pufoasa!
V-am amenintat imediat dupa ce am fost la opera ( la Aida ) ca o sa ajung sa vad si un spectacol de balet si am fost, domne'! Joi seara am fost cu fetele si cu prietenul meu sa vedem "Corsarul". Si ne-a cam placut. Desi eu si Habiba inca vrem sa mergem la "Lacul lebedelor". Probabil e nebunia asta care ne-a cuprins dupa ce am vazut "Black swan", dar nu mai conteaza. Ambitia noastra e una si o sa ne-o indeplinim!
Va spuneam de "Corsarul". Frumos spectacol. Bineinteles, l-am vizionat cat se poate de subiectiv, din punctul meu feminin de vedere. Si am desprins cateva concluzii, idei, mi-am pus intrebari:
1. Baietii in colanti arata mai bine ( unii chiar au fost un deliciu pentru privirile rimelate din public ) decat majoritatea fetelor cu maieute si tutu, care sunt cam plate in partea de sus.
2. Ma uitam azi cu Habiba la niste poze ale unor balerine si ne-am prins noi ca aveau patratele pe abdomen! Noi bocim sa avem burtica plata si ele sunt pline de muschi!
3. Inainte sa intram, am vazut in parcare o balerina superba. Am recunoscut-o dupa postura impecabila si dupa gratia cu care facea si doi pasi. Concluzie: daca o sa am o fetita, o sa o trimit la balet! Bineinteles, o sa am grija sa nu se umple de muschi. Dar cred ca acest dans ar ajuta-o sa se dezvolte armonios, sa aiba un stil de viata ordonat si nu in ultimul rand, sa ii ofere mamicii ei bucuria de a o vedea pe scena si de a o aplauda din tot sufletul ei!
4. Sala unde a avut loc spectacolul ma fascineaza! Decorul este parca desprins din palatul Romanovilor, asa cum am vazut eu cand eram mai mica in "Anastasia".
5. Mi s-a indeplinit visul de a vedea multe balerine imbracate in roz! Stiu ca a durat ceva, dar inca de cand eram mica imi doream sa am ocazia asta! A fost ca si cum as fi avut din nou 7 ani si scena era o casa plina cu papusi Barbie!
6. Cum naiba stau balerinele pe poante?!



  Poze facute de Habiba, as always :D.
Cred ca nu e student care sa nu fi auzit clasica poveste a lui Costel de la Deko. In sesiune, vrei sa te apuci de invatat. Iti faci program sa te trezesti de dimineata, sa mananci ceva si sa bagi invatat 3 ore. Iei o pauza scurta si apoi mai inveti inca 5 ceasuri. Si a doua zi cand faci ochi, vrei sa iti pui planul in aplicare. Te duci in bucatarie sa iti iei micul-dejun, dar nu poti sa mananci daca n-ai rosii. Ca ti-e pofta, frate! Si te duci la piata si iti iei rosii. Cand te intorci, nu poti sa inveti daca n-ai Cola. Si te duci sa iti iei Cola. Cam asa se duce dracu' ziua de invatat...
Dupa modelul asta, stateam eu cu Habiba azi la barfa, intr-o pauza de invatat. Ne uitam la balconul nostru care este efectiv in paragina si ne gandeam sa facem o curatenie generala si sa-l "pimpuim". Vedeti voi, asta e o problema grava la noi, intrucat resedinta noastra este frumoasa, o iubim si nu ne lipseste nimic, doar ca absolut toate obiectele din ea sunt vechi. Nu stiu daca v-am povestit, dar avem o masina de spalat semi-automata. Trebuie sa punem dusul in ea ca s-o umplem cu apa, sa lasam hainele la spalat, sa le scoatem si sa la clatim, sa le bagam in storcator si sa il descantam ca sa mearga, apoi sa evacuam intr-un lighean. Da, e munca de echipa si cam asa ne-am petrecut eu, Habiba si Delia serile de vineri din ultimele luni.
Acum mi s-a pus pata pe balcon. M-am dus azi la un examen si toata ziua m-am gandit la cum as vrea sa arate terasa mea la vara. Pentru ca am un balcon mare si deja il vedeam azi cu doua fotolii de-alea pufoase si mari, cu o masuta mica si niste Nestea in pahare, iar eu, tronand ca o placinta cu laptop-ul in brate, privind cand la Facebook, cand la apus. Apoi intervine Habiba si imi spulbera visele: costa... Ma gandeam apoi ca si un stil oriental cu perne mari si moi si niste covorase fluffy ar fi dragute...
Stateam in seara asta si citeam pentru examenul de imagologie si tot visam la balconul meu. Am cautat chiar poze pe net si i le aratam Habibei. Pe mine chiar ma roade treaba asta si trebuie sa ma ocup de ea cat mai repede, inainte sa incep examenele. Nu de alta, dar who knows? Poate pentru ultimul examen de pe 23 iunie o sa invat pe propria mea terasa, in propriul meu scaun, cu flori sub nas si cu ceva rece. Cam asa:








Desi, cu tot optimismul si visele mele, cred ca balconul va sfarsi cam asa ( si asta daca avea noroc! ):

Acum cateva luni am studiat la facultate o materie care tinea de cercetare si de sociologie - Tehnici de cercetare si redactare in stiintele sociale. Am invatat eu atunci cum se face un focus grup ca la carte si m-am prins ca activitatile de genu' se platesc, asa ca ma duc s-o intreb pe profa unde pot sa ma inscriu si eu pentru asa ceva. Primesc un raspuns cam nasol, si anume ca organizatorii de focus grupuri nu accepta studenti de la Comunicare si PR din simplul motiv ca noi, astia, stim cu ce se mananca ceea ce fac ei acolo si exista un risc mare sa ii criticam. In seara asta am inceput sa-i inteleg pe bietii oamenii...
Tocmai mi s-a intamplat cea mai ciudata chestie din ultimul timp. Aseara a intrat un tip pe mine si mi-a lasat un offline de genul: "ciao! you there? hai ca iti scriu in romana ca sa nu crezi ca e cine stie ce virus si sa-mi dai ignore". Va dati seama ca am murit de curiozitate si ca i-am dat add, cu toate ca eu nu fac asa ceva. In seara asta, il vad online si ma mananca tastele. Intru pe el, il salut, ma prezint si spun ca's incantata, tipul se prezinta si el si mi-o arunca: "incantat de asemenea, si nu o spun doar din politete". Fuck it, m-a prins! Da, am spus-o doar de complezenta, si ce-i cu asta? Evident, cer detalii in cel mai dragalas mod posibil ( de obicei nu fac nici asta, dau ignore direct ) si tipul imi spune ca ma stie si ca sunt frumoasa, chiar foarte frumoasa. Avea de gand sa mearga mai departe cu complimentele, dar din pacate pentru el, avatarul meu superb infatisa o poza minunata cu mine si cu prietenul meu, caci ieri tocmai fusesem la un shooting ieri. Revenind... tipul deja ma cam calca pe nervi asa ca ii cer detalii. Si incepe sa verse tot: baiatu' facea un experiement pentru ca asa il taiase pe el capul. Pe scurt, urma sa caute pe Facebook cateva tipe care i se pareau lui ca ar avea ceva interesant de spus, sa le dea add pe mess, sa le spuna ca sunt frumoase, sa le vrajeasca un pic si dupa sa le spuna ca faceau parte din experimentul lui. Pe scurt, sa vada cum reactioneaza fetele. Initial, cand mi-a spus ca va pune discutia cu mine ( anonima ) pe pagina de mai sus, m-am cam enervat si l-am luat la intrebari. Apoi stau eu ce stau si defectul profesional pune stapanire asupra mea. Si descopar: experimentul asta nu e bun! Ii spun omului ca eu, daca as fi in locul lui, as schimba abordarea. Nu ii poti spune unei fete " that's right, tu nu ma stii, dar eu te cunosc si esti foarte frumoasa" pentru ca poti avea parte de reactii nu tocmai ca lumea: fetele se panicheaza, te cred obsedat. Cel mult, iti vor multumi pentru compliement si tot vor vrea sa stie cine esti. In plus, l-am sfatuit sa faca si putina cercetare: sa se uite la pozele fetelor, sa vada cu ce se ocupa, de unde sunt. Eu spre exemplu, am blog de ceva timp. Sunteti de acord ca ar fi putut sa imi citeasca 2-3 articole si apoi sa ma abordeze asa cum trebuie? In fine, tipu' mi-a dat dreptate. Din cobai al unui experiment, am ajuns critic...
All in all, articolul asta are cateva idei principale:
1. E prima data cand mi se intampla asta si recunosc, e ceva destul de original. De-asta nici nu i-am dat ignore tipului, vreau sa vad la ce il mai duce capul pe viitor.
2. Daca vor mai fi si alte fete de pe aici cobai in acest experiment, sper sa stie ce sa raspunda.
3. Un experiment de genul, chiar daca e minor, trebuie bine pus la punct ca sa iasa ceva bun din el. Trebuie stabilita o premisa, un esantion, o metoda de lucru, instrumente de lucru, timpul observatiei etc.
4. Tocmai pentru ca mi s-a parut interesant, consider ca un baiat ceva mai experimentat ar trebui sa-l reia si sa-l execute ca la carte. Si cred ca nimeni altul nu ar fi mai potrivit pentru asta decat batranul Carbonar! :)

P.S: Sper ca domnul cu experimentul sa nu ma injure. Am procedat si eu intr-un fel similar cu al lui: am scris concluziile mele si nu i-am dezvaluit numele :D.
Sincera sa fiu, nici macar nu stiu cand ar fi trebuit sa inceapa. Initial, am auzit ca sambata la 6:00 dimineata ar avea loc un cutremur. Cum eu si Habiba am avut o zi de vineri extrem de obositoare, in noaptea respectiva am baut amandoua o bere Redd's si am dormit duse :D.
A doua zi cand ne-am trezit, era cea mai frumoasa si mai insorita zi de dupa "apocalipsa". Dat fiind acest fapt, am bagat o curatenie generala ca sa nu ne prinda sfarsitul lumii cu praful de un cot pe birou, si apoi am tras o sesiune de shopping de cateva ore. Dupa-amiaza a inceput sa ploua. Semn de sfarsit? Pe dracu'! Am plecat la o plimbare prin Targoviste cu prietenul meu, ne-am uitat la "The rite" pe seara pentru ca eu nu-l vazusem. Nici macar n-am visat urat noaptea si da, am dormit ca o vacuta si de data asta.
Si iata-ma acum, la ora 10 dimineata, scriind un articol pe blog, ceea ce inseamna ca nu's moarta. Si voi citindu-l, ceea ce inseamna ca sunteti cat se poate de vii. Ideea mea nu era sa fac un jurnal al zilei trecute din articolul asta, ci sa imi pun mai multe intrebari. Prima dintre ele ar fi: cati oameni nu si-au petrecut oare "ultimele ore de viata" intr-un mod la fel de obisnuit ca mine? Cati dintre voi n-ati iesit in parc, n-ati mers la munca sau nu v-ati certat cu prietenul la fel ca pana acum, fara sa va intereseze de ultimele zvonuri legate de ziua de 21 mai? A doua mea intrebare ar fi: de ce lumea care tot prezice sfarsitul continua sa se faca de ras cu astfel de afirmatii? Din cate am inteles, domnul ( asta daca e un domn ) care a scos-o pe asta cu 21 mai s-a mai gafat o data prin 1994 cu aceeasi faza. Dobitocul a petrecut multi ani studiind Biblia. Doamne fereste, eu nu spun sa n-o citim, dar sa stai ca maniacul ani de zile incercand sa scoti ceea ce nu exista din Cartea Sfanta...cred ca nu mai e treaba de credinta, cat de mers la un psihiatru. A treia mea intrebare ar fi: ce reactii vor avea azi sustinatorii prostiei cu sfarsitul lumii? Si ultima mea nedumerire: sa incep sa-mi fac un program de-acum si pentru apocalipsa din 2012...? :)
O asteptam de mult! Ma saturasem deja de frig, de doua bluze pe mine, de umbrela care atarna greoi in geanta, de zilele in care alternam pantofii cu ghetutele, de esarfe groase la gat si de serile reci!
Intampin vara cu bratele deschise, chiar daca stiu ca nu ma voi putea bucura de ea decat de-abia dupa sesiune, asta insemnand 20 iunie. Pana atunci, ma multumesc cu tot ceea ce au adus si vor aduce zilele acestea calduroase: salata dimineata, la pranz si seara, Cola si Nestea rece, inghetata, fructe, dimineti si seri in care vantul adie placut, ochelari de soare, tricouri si maieute, soarele batand in geamul de la bucatarie si aerul curat de dupa o ploaie calda de vara, care te face sa plonjezi direct in prima balta, fara sa mai tii cont de tocuri si de hainele fitoase...