Se afișează postările cu eticheta sesiune. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sesiune. Afișați toate postările
Numar orele pana la sfarsitul lunii ianuarie. Stiu ca pentru unii este doar o simpla perioada a anului sau ca pentru altii are o insemnatate aparte (zile de nastere, momente speciale etc). Pentru mine insa, asa cum ma plang de cativa ani incoace, este oribila. Si cum anul asta pare a fi si cu ghinion in coada, prima luna a fost cu atat mai mizerabila. Pentru mine cel putin.
Ianuarie m-a tarat prin toata ograda de virusi, de la cei mai banali, la cei mai afurisiti. Ianuarie mi-a ramas pe fata sub forma unor mici gropite si pe corp si trage tare sa imi ramana impregnat in piele cel putin pentru inca o saptamana din februarie. Ianuarie a fost cu dureri de cap, cu nopti nedormite si a stat in toata splendoarea lui sub semnul bolii. Si acum mai e sesiunea. Luna asta miroase puternic a cafea si duhneste a foi proaspat imprimate. Are pe degetele ei multe taieturi fine de la sutele de pagini pe care le-a citit de cate ori a fost nevoie si privirea incetosata de cursuri cu spatiere de 1,0.
Ianuarie mi-a pus lacat la usa si nu prea mi-a dat voie sa ies afara la zapada. Mi-a mancat timpul aiurea si m-a obosit. A venit cu umbre de bucurie si doar cu cateva biletele de fericire in cutiuta mea. Am doar cateva cuvinte sa ii spun: dupa ianuarie vine februarie, si dupa februarie primavara. Si bine face!


Some coffee are for waking up. Others are for daydreaming.
 
Sursa citat: aici.

P.S: citat postat "in memoria" multor zile de sesiune si a si mai multor cani de cafea baute cu ocazia acestora.


662c4ca6241f45891307de579b68-post_large
Eu nu sunt genul de persoana care sa se dea batuta dupa prima incercare. Nici dupa a doua. Nici dupa a o mia. Stiu ca am limite, dar imi place sa cred ca ele sunt undeva departe. Si stiu ca pot orice, de-asta nu ma las intimidata de mii de pagini de invatat si de o multime de proiecte. Nu bat inapoi cand ceva presupune mult efort fizic, intelectual si chiar sentimental, nu pentru ca as fi o persoana extrem de harnica, ci doar pentru ca ambitia mea trece de orice durere de cap, nopti nedormite si senzatie de rau. Dar cand nu mai pot, inseamna ca intr-adevar simt ca ma sfarsesc din toate punctele de vedere. Si cand nu mai pot eu, devin pentru toata lumea indice al masurarii gradului de dificultate al unei situatii: "daca nici Dana n-a putut, atunci...".
Aparent, Dana a simtit ca nu mai merge. Cu toate ca acum cateva saptamani va sfatuisem sa nu pierdeti noptile in sesiune, sa va odihniti bine, sa nu beti cafea si nici energizante, sa va planificati totul asa cum trebuie, in urma cu cateva zile imi venea sa imi retrag toate cuvintele si sa regret amarnic precum cafeaua ca le-am scris vreodata. Am avut cea mai nasoala sesiune de pana acum, cele mai urate saptamani de cand am inceput facultatea. Multa materie, zile putine. Multe informatii despre orice, putine relevante pentru viitoarea mea meserie. Dar de, studentul roman trebuie sa stie tot...
Dupa atatea zile de trezit la 6, de invatat in baie ( ca acolo e mai cald ), de baut cafea si 3 in 1, de obligat pe Habiba sa se bage la somn devreme ca a doua zi eu ma trezeam cu noaptea-n cap, dupa atatea emotii si limite ale cedarii nervoase, dupa zeci de telefoane date Dennei si dupa sute "bagami-as picioarele in el de curs!", i did it: am terminat sesiunea. Partea buna e ca sunt sigura ca am slabit macar putin, partea proasta e ca ma simt slabita si e o senzatie cam nasoala. Partea buna este ca, in general, am trecut peste hopuri majore, partea proasta este ca mai am de aflat cateva rezultate. Partea buna este ca am vazut ca sunt rezistenta, partea proasta este ca cel putin in ultima saptamana nu am fost om. Partea buna este ca am doua saptamani minunate la dispozitie pentru a ma relaxa si pentru a incepe noi proiecte cu forte proaspete, partea proasta este ca sunt atat de traumatizata de sesiunea asta, incat o sa izbucnesc literalmente in plans cand o sa aud de urmatoarea!

Sursa foto: La petite Ada

Exact cand intram nervoasa la examenul de limba engleza acum o saptamana, am zarit prin facultate niste biletele lipite pe pereti, pe balustrade, pe panouri. SNSPA-ul este de obicei foarte activ, asa ca pe la noi poti gasi tot felul de anunturi. Mai nou, facultatea incearca sa isi imbarbateze studentii  ( avand in vedere ponderea, mai degraba studentele :D ) prin cateva citate care iti aduc un zambet in coltul gurii si te fac sa intri putin mai relaxat la seminar sau la examen. Enjoy!






V-am povestit si anul trecut cam cum sta treaba in SNSPA...studentii de aici sunt fericiti daca intra in sesiune pentru ca pana acolo e cale lunga! De la inceputul lunii ianuarie pana la jumatate lunii februarie, nenorocita noastra de sesiune are 3 etape: prepresesiune ( cand predai referate, proiecte, teme  - si fiecare prof vrea cate ceva la final de semestru! ), presesiune ( examene la optionale ) si sesiunea in sine.
Eu de obicei nu am probleme de genul noptilor pierdute, pentru ca prefer sa stau aproape ziua si sa invat. Noaptea e facuta pentru motaiala. Nici cafea nu beau mai mult ca de obicei. Dimpotriva, ii dau cu ceai de rozmarin descantat de Habiba ca sa am mai mult spor la invatat. Nu iau nici pastile, numai de alea nu ma mai tineam. Si pana acum mi-a mers atat de bine, incat nu am avut nici o restanta in anul I si sper sa nu ma deochi singura acum. Intr-un cuvant, sesiunea e nasoala, nu imi place, dar ma descurc.
Pe cei care vor sa treaca cu bine de examene, ii sfatuiesc deci sa doarma 7-8 ore noaptea, sa bea ceai de rozmarin ( e un efect mai mult psihic, dar ajuta ), sa pape bine si sa isi lase timp de invatat cel putin 2 zile inainte de examen. Ganditi-va ca este o perioada care nu dureaza mult :D si mai ganditi-va ca exact atunci cand voi mai aveti putin si terminati, eu de-abia voi incepe...:-L.


O asteptam de mult! Ma saturasem deja de frig, de doua bluze pe mine, de umbrela care atarna greoi in geanta, de zilele in care alternam pantofii cu ghetutele, de esarfe groase la gat si de serile reci!
Intampin vara cu bratele deschise, chiar daca stiu ca nu ma voi putea bucura de ea decat de-abia dupa sesiune, asta insemnand 20 iunie. Pana atunci, ma multumesc cu tot ceea ce au adus si vor aduce zilele acestea calduroase: salata dimineata, la pranz si seara, Cola si Nestea rece, inghetata, fructe, dimineti si seri in care vantul adie placut, ochelari de soare, tricouri si maieute, soarele batand in geamul de la bucatarie si aerul curat de dupa o ploaie calda de vara, care te face sa plonjezi direct in prima balta, fara sa mai tii cont de tocuri si de hainele fitoase...



Oficial, ma declar E-PU-I-ZA-TA! Asa cum cred ca nu am fost in viata mea! Ce e drept, imi amintesc ca nici in vara dupa bac si admitere nu eram prea intreaga, dar de data asta a fost prea mult pentru mine ( macar nu maie xista stresul ca examenele sunt decisive ) :(. Probabil pentru ca am muncit destul tot semestrul la teme si diferite proiecte spre deosebire de altii care au pus mai mult accent pe examenele de acum, ale caror rezultate le asteptam cu totii disperatii dar nu ni le afiseaza nimeni :(. Azi am ultimul examen si am terminat...astept vacanta asta ca pe painea lui Dumnezeu! Is it me sau toata lumea este fucked up total dupa sesiune?
P.S: binecuvantata fie minunata zi de joi in care cosmarul asta de aproape o luna se termina!
Sursa: Facebook. Nu stiu daca o mai are si altcineva, dar eu am gasit-o la Raluca si la Luciana :D.
Stiti ca imi place ca la sfarsitul fiecarei luni sau al fiecarui anotimp sa fac cate un bilant. Acum nu prea am ce zice... ma gandeam doar la timp, la cum trece el...
Mi se parea departe sesiunea cand am inceput facultatea. Mergeam la cursuri de placere, la seminarii la fel, nicidecum pentru ca stiam ca ma asteapta nu stiu cate examene. Erau departe. Acum, sunt aproape la finalul sesiunii. Ma rog, mai am inca o saptamana fara aceasta. Si imi doresc sa treaca mai repede zilele astea, sa iau si o eu o scurta vacanta, sa incep sa studiez altceva dupa.
In fiecare decembrie, ma bucur de ninsoare, de Craciun, de vacanta, de compania prietenilor si a familiei. Dar totusi, nu pot sa nu ma gandesc ce urmeaza dupa: luna ianuarie, cea mai odioasa luna din an dupa parerea mea. Nu e vina ei ca e asa, anul asta trebuie sa aiba si el un inceput. Dar ianuarie mi se pare un incipit fortat, si dupa cum spuneam si aici, mie nu imi plac treburile astea deloc. Pe 1 ianuarie imi amintesc ca sunt mereu mahmura; culmea e ca nu beau. Sunt adormita, mi-e cam rau...mereu am pierdut ziua asta. Si toata luna este apoi o mahmureala generala: la facultate, acasa, in oras. Ianuarie 2011 a trecut cam greu. Ma bucur ca s-a terminat..


Pe de alta parte, ma uitam zilele astea cu Habiba la niste poze cu Kim Cattrall ( Samantha din Sex & the city ). Stiam ca are in jur de 50 de ani, o admiram deja pentru cum arata. Dar cand am vazut ca are deja 55, mi-a picat fata si da, o respect si mai mult. Lasand la o parte posibilele operatii estetice, femeia care e frumoasa si stie sa se intretina. Sincera sa fiu, imi place chiar mai mult decat Madonna ( 52 de ani ), pentru ca e mai inalta.
Da, ma gandeam acum cum trece timpul. Cum altii isi doresc sa treaca mai repede, cum altii ar vrea sa il opreasca in loc. Stiu doar ca momentan as vrea ca urmatoarele 2 saptamani sa treaca prin fata ochilor mei cu 100 km/ora si daca e posibil, sa nu dau de nici un radar!
Nu ca Habiba nu mi-ar fi citit presa in fiecare saptamana in ultimele luni. Dar avand in vedere ca am intrat amandoua in sesiune, mai ne dam share una alteia unor informatii interesante. Aseara, ca sa ma scoata un pic din studiul Conflictelor in comunicare, Habiba imi citeste din "Comunicarea in campul social" de Paul Watzlawick et al:

Daca deschidem frigiderul iar pisica vine si se freaca de picioarele noastre mieunand, aceasta nu inseamna "Vreau lapte", cum ar traduce un om, ci trimite la o relatie specifica. "Fii ca o mama pentru mine!", pentru ca un astfel de comportament se observa numai intre pisoi si mamele lor si niciodata intre pisici adulte.

Sa mai spuneti voi ca pisicile sunt scorpii...au si ele partile lor sensibilicoase :)
Antepresesiune, ma rog. E ceva inaintea puhoiului de examene care urmeaza sa inceapa peste cateva zile...
Am realizat eu ca in SNSPA, studentii isi fac mai putin probleme despre sesiunea in sine. Pentru ca daca se nimereste sa ai o pasa proasta si sa pici in restanta, pui mana si inveti atunci si ai rezolvat problema! Nu e cine stie ce examen decisiv de admitere sau de bac, asa ca nu e o tragedie. Mai degraba este mai grea presesiunea decat sesiunea in sine! Adica, daca reusesti sa predai cele N proiecte si referate inainte de examene ca sa reusesti sa intri in ele, esti bun tare! Si sa vedeti voi ce se chinuie studentu' de la SNSPA pe la biblioteca, pe acasa cu invatatu' si incearca innebunit sa ajunga pe la ultimele cursuri, poate poate mai ingrasa porcul in ajun :lol:.
Da, am inceput si eu prima STRESIUNE din viata mea. Sfaturi si pareri?:)