Pe bancile facultatii invatam ca suntem noi si ei. Doua "specii" diferite, doua lumi diferite. De zeci de ani se tot scriu carti despre meseriile noastre si ale lor, si fiecare citeste despre celalalt pentru a invata cum gandeste dusmanul.

Acum mult timp, jurnalistii si oamenii de PR nu se intelegeau mai deloc. Dupa anii '90, ambele tabere s-au mai calmat un pic, cel putin aparent. Neintelegerile dintre noi si ei sunt totusi la fel de firesti ca oricare altele din istoria lumii, pentru ca suntem ca apa si focul: ei se aprind la orice ar putea fi un material care sa le propulseze cariera cat mai departe, noi incercam sa stingem orice urma de scandal, pentru binele clientului si al meseriei noastre.

In cursurile noastre, la capitolul care trata organizarea unei conferinte de presa, ni se sublinia clar ca riscam un esec daca anuntam ca incepem la o anumita ora si intarziem, pentru ca jurnalistii sunt oameni ocupati si se vor ridica imediat de pe scaune. In cursurile lor, la acelasi capitol, ei erau invatati ca nimeni nu ii asteapta si ca vor pierde informatia daca nu sunt acolo la fix. Timp de 3 ani, profesorii nu au pierdut nici o ocazie pentru a ne aduce aminte (in modul cel mai subtil, bineinteles) ca jurnalistii sunt niste fiare insetate de scandal, care vor pune vesnic intrebari incomode, care vor da cu noi de totii peretii si chiar si dincolo de acestia. Fix in acelasi interval de timp, ei sunt invatati ca noi, oamenii de PR, avem mereu ceva de ascuns, ca tragem o cortina rosie si frumoasa peste orice dezastru. Te cam uiti chioras la portretul "monstrului" cand una dintre cele mai bune prietene ale tale este jurnalista si traiti impreuna sub acoperis de ceva timp. Cand toata facultatea ati impartit acelasi pat in care stateati si lucrati separat la cate ceva - una la o tema pentru radio, alta la un plan de campanie, cand v-ati oprit de atatea ori una la tocul usii celeilalte pentru discutii interminabile, cand v-ati inteles asa cum nimeni nu o mai facea atunci cand ati decis sa lucrati si sa faceti facultatea in acelasi timp, iti cam vine sa te intrebi de ce oare ai vrea sa iei 10 la un examen al carui curs incearca sa te invete ca unul din oamenii preferati din viata ta nu este de fapt om la fel ca tine...?

carti conferinta de presa curs dusman facultate jurnalism meserie monstru neintelegere PR

11:47

Numar orele pana la sfarsitul lunii ianuarie. Stiu ca pentru unii este doar o simpla perioada a anului sau ca pentru altii are o insemnatate aparte (zile de nastere, momente speciale etc). Pentru mine insa, asa cum ma plang de cativa ani incoace, este oribila. Si cum anul asta pare a fi si cu ghinion in coada, prima luna a fost cu atat mai mizerabila. Pentru mine cel putin.
Ianuarie m-a tarat prin toata ograda de virusi, de la cei mai banali, la cei mai afurisiti. Ianuarie mi-a ramas pe fata sub forma unor mici gropite si pe corp si trage tare sa imi ramana impregnat in piele cel putin pentru inca o saptamana din februarie. Ianuarie a fost cu dureri de cap, cu nopti nedormite si a stat in toata splendoarea lui sub semnul bolii. Si acum mai e sesiunea. Luna asta miroase puternic a cafea si duhneste a foi proaspat imprimate. Are pe degetele ei multe taieturi fine de la sutele de pagini pe care le-a citit de cate ori a fost nevoie si privirea incetosata de cursuri cu spatiere de 1,0.
Ianuarie mi-a pus lacat la usa si nu prea mi-a dat voie sa ies afara la zapada. Mi-a mancat timpul aiurea si m-a obosit. A venit cu umbre de bucurie si doar cu cateva biletele de fericire in cutiuta mea. Am doar cateva cuvinte sa ii spun: dupa ianuarie vine februarie, si dupa februarie primavara. Si bine face!

an boala cafea curs durere de cap gropite ianuarie piele semne sesiune virusi zapada

18:07

Daca nu as fi avut de invatat cursul de 450 de pagini al domnului profesor Georgiu, as spune ca e foarte placut la lecturat si contine citate bine alese, menite sa te izbeasca. Urmatorul fragment ii apartine lui Paul Valery.

Noi, civilizatiile, stim ca suntem muritoare.
Am auzit vorbindu-se de lumi disparute cu totul, de imperii prabusindu-se cu toti oamenii si masinariile lor, cazute in groapa inexplicabila a secolelor, cu zeii, cu legile lor, cu academiile si stiintele lor pure si aplicative, cu gramaticile si dictionarele lor, cu clasicii, romanticii si simbolistii lor, cu criticii si critica criticilor lor. Stim ca pamantul intreg e facut din cenusa si ca cenusa semnifica ceva. Zarim prin ceata deasa a istoriei fantomele imenselor nave incarcate cu bogatiile spiritului. Nu le putem numara. (...). Vdem ca prapastia istoriei este destul de incapatoare pentru toata lumea. Simtim ca o civilizatie are aceasi fragilitate ca si o viata.

Putem oare sa atarnam de un fir de ata mai mult decat atat...?! Intr-adevar, paralizant.

citat civilizatie cultura si comunicare curs fragilitate Georgiu istorie lume oameni Paul Valery vulnerabilitate

20:22

Antepresesiune, ma rog. E ceva inaintea puhoiului de examene care urmeaza sa inceapa peste cateva zile...
Am realizat eu ca in SNSPA, studentii isi fac mai putin probleme despre sesiunea in sine. Pentru ca daca se nimereste sa ai o pasa proasta si sa pici in restanta, pui mana si inveti atunci si ai rezolvat problema! Nu e cine stie ce examen decisiv de admitere sau de bac, asa ca nu e o tragedie. Mai degraba este mai grea presesiunea decat sesiunea in sine! Adica, daca reusesti sa predai cele N proiecte si referate inainte de examene ca sa reusesti sa intri in ele, esti bun tare! Si sa vedeti voi ce se chinuie studentu' de la SNSPA pe la biblioteca, pe acasa cu invatatu' si incearca innebunit sa ajunga pe la ultimele cursuri, poate poate mai ingrasa porcul in ajun :lol:.
Da, am inceput si eu prima STRESIUNE din viata mea. Sfaturi si pareri?:)

biblioteca curs examene facultate presesiune proiecte referate restanta sesiune SNSPA student

08:30