Se afișează postările cu eticheta 2011. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 2011. Afișați toate postările
Incep sa cred ca am tupeu sa il numesc asa...din nou! Anul trecut cand am scris bilantul pe 2010, cineva probabil a considerat ca ii lipsea ceva si s-a gandit ca e mai bine sa-l "lipseasca" de tot . Tre' sa-i fac cinste totusi, daca nu ar fi fost ea, nu as mai fi luat-o de la inceput pe Blogspot si nu mi-as fi demonstrat mie ( inca o data! ) ca am puterea sa o iau de la capat. Asa ca, noroc si la mai mare, Blondis!
Buuuun, deci cum a fost 2011. Greu pentru toata lumea! Pentru ca sunt sigura ca pe toti ne apuca nervii pe anul trecut cand stam sa ne gandim ce ne-a adus. Nu pot sa ma victimizez, desi nu-mi vine nici sa bocesc dupa vremurile de altadat'. Nu stiu despre altii, dar eu sunt sigura ca am crescut. Nu numai in buletin, ci si in ochii mei si ai altora.
Anul trecut "am depus" in cutiuta mea speciala vreo 18 biletele cu rezolutii pentru 2012 ( am spus ca imi iau alta cutie mai mare, nu am facut-o, deci din start am de facut ceva de la 1 ianurie incolo!). Le-am tinut pentru mine pe cele cu "sa mai slabesc 2 kg" si "sa-mi iau o pereche de pantofi cu toc de 16", asa ca le-am asternut in scris numai pe cele foarte importante. Daca ar fi sa fac o statistica, am reusit sa duc la bun sfarsit 12 rezolutii, sa indeplinesc pe jumatate vreo 5 si doar una sa nu imi iasa deloc. Pretty good, i would say. Stiu totusi ca 2011 nu va ramane in amintirea mea datorita cifrelor, ci mai degraba datorita tuturor evenimentelor care m-au marcat: implinirea varstei de 20 de ani, primul job cu acte in regula, primul an de facultate, prima vara de studenta, prima relatie propriu-zisa de lunga durata etc etc.
Imi gasesc oarecum greu cuvintele in momentul de fata pentru ca sunt cu mintea la rezolutiile pentru 2012 ( nu iau in considerare sub nici o forma sfarsitul lumii!). Nu le scriu aici, pentru ca nu se vor mai indeplini. Pot spune doar ca cel mai tare imi doresc sa nu simt inceputul...Am mai scris-o de 1000 de ori si o sa ma plang la toata lumea: nu imi plac multe dintre inceputuri, iar luna ianuarie este oribila pentru mine! Daca gasesc ceva frumos in toate celelalte luni, ianuarie nu are nimic bun, din punctul meu de vedere. Asa ca, imi doresc sa treaca cat de repede posibil! Siiiii, la fel ca anul trecut, promit sa ne vedem tot aici si in 2012 ( puteti sa fiti siguri ca o sa tai maini si picioare daca se va mai intampla ceva cu bloguletul meu :D ). So... sa aveti un revelion minunat si un an nou cat mai fericit!




A inceput cosmarul. E ceva ce stiam ca va veni ( ma avertizase si Delia acum ceva timp, ea deja trece prin asta ), doar ca m-a luat prin invaluire aseara si m-a facut sa raman cu piftia in gat. Verisoara mea de doar 10 ani ma admira ( so cute! ), se minuneaza de varsta mea si vrea sa fie ca mine ( so cute! ) si ma intreaba cand o sa fac un bebe ( so horror! ).
- Pai nu crezi ca ar trebui sa il faci?! Ai 20, mergi pe 21!
Si cateva rude de langa noi asteptau zambitoare raspunsul.


Cand profa de franceza ne-a intrebat acum o saptamana de ce ne place sa ne referim la noi ca la niste adolescenti, am ranjit la ea si i-am spus ca din obisnuita. Cand profu' de sociologie ne-a intrebat azi la seminar ce diferente simtim intre viata de licean de clasa a 12-a si viata de student, ne-a cam traznit.
Si m-am gandit tot drumul inapoi spre casa ( motiv pentru care am fost distrasa si m-au injurat cativa la metrou; no problem, si eu ii injur zilnic pe multi ). Cand imi amintesc ca anul trecut pe vremea asta eram disperata cu bacul si cu admiterea, si mai ales cu proba de competente digitale ( nu va lasati pacaliti de faptul ca am blog, tehnologia moderna ma termina - asta nu inseamna ca nu stiu cine mi-a spart parola de la blogul anterior ), nu imi vine sa cred. Am trecut deja prin ele, cu stresul de rigoare, dar acum mi se par nimicuri pe langa ce stiu ca ma asteapta in anii urmatori. Toata lumea imi spunea asta, de la DianaEmma pana la bloggeri sau cititori care intrau intamplator pe blogul meu...si n-am crezut...acum ii cred.
Diferentele intre activitatile mele de anul trecut si anul asta sunt cat se poate de evidente. Treburi cu care nici nu aveam tangenta in 2010 fac acum parte din rutina mea. Anul trecut tot ce faceam era curatentie in camera mea, spalatul vaselor mele, o cafea si ajutor prin casa doar daca mama mi-l cerea. Acum am zi stabilita de curatenie si am invatat inevitabil sa gatesc, in ciuda refuzului meu vehement de a trece la cratita.
Si tin minte ca si anul trecut imi toceam coatele cu cititul si invatatul, ca si anul asta. Doar ca acum, ca sa am o formulare mai smechera, totul se intampla la un alt nivel :). Ma da pe spate faptul ca fata de liceu, in facultate ni se cer  parerile nostre si ca nu urla nimeni ca debitezi prostii, atata timp cat le poti sustine argumentat. Imi plac la nebunie discutiile libere cu profii pe temele noastre ( le vad mai mult ca pe niste ore de barfe uneori ) si proiectele pe care trebuie sa le fac.
Nici nu mai stiu cum am ajuns aici...stiu doar ca am muncit al dracu' de mult ca sa muncesc acum si mai si. Si cu toate ca o aud periodic pe Habiba cum ofteaza "a trecut si toamna.."., "a trecut si 2010", "a venit si martie" etc, tot nu am realizat cum a trecut timpul si cum am ajuns de la adolescenta la o tanara studenta ( inca nu adulta, e mult spus ). M-a lovit brusc faptul ca am mai multe drepturi, dar si obligatii de nu-mi vad capul. Ma bucuram ca nu ma mai bate mama la cap sa vin la masa la ora la care vroia ea, dar ma bucur acum in zilele in care gateste Delia sau Habiba, pentru ca nu trebuie s-o fac eu :).
P.S: prefer sa nu vorbesc despre oamenii din viata mea de anul trecut, pentru ca am suferit multe dezamagiri pe toate planurile. Nu-mi neg trecutul, dar citeam mai de mult la Grapefruits ca indiferent ce ai fi facut, inca mai ai un viitor luminos. Am bagat la cap asta!
P.P.S: poza e un pic exagerata, de fapt, nu am dus-o si nu o duc deloc rau, plus ca mereu am stiut ce mi-am dorit :D trebuie sa recunoasteti ca mesajul ei este totusi interesant...