Cand m-am trezit in dimineata asta, m-am gandit ca am o zi plina si ca trebuie sa arat prezentabil. Nu pot sa merg in blugi si cu un tricou la o prezentare importanta si la o companie pentru a aplica pentru un internship. Ce mama naibii, doar sunt o doamna! Ia ca imi trag eu o rochie, un sacou si niste pantofi...si sa ma tin...
M-am prins eu ca un costum elegant nu te scuteste de probleme, de nervi sau de suparari. Dimpotriva, conferinta s-a terminat printr-o mascareala maxima, asa la patru ace cum am fost eu si alte participante. Comunicarea intre membrii unei organizatii nu e ca o pensa a sacoului, sa o poti elimina daca te deranjeaza sau daca te-ai ingrasat. E mai degraba la fel de important precum materialul: daca alegi ceva ieftin si de proasta calitate, nu te astepta sa iti faca prea multa placere sa porti haina respectiva.
Apoi am realizat ca un costum sofisticat aduce cu sine o gramada de responsabilitati. Nu le mai invidiez pe femeile care imbraca aproape zilnic asa ceva...pentru ca stiu ca automat vin si grijile, proiectele, sefii, munca interminabila, cafelele pe banda si noptile pierdute. Bineinteles, si succes, situatie financiara buna si respect. Dar nimic din toate cele de pe urma daca tinem mainile in buzunarele sacoului.
In ultimul rand, am observat ca lumea se uita lung la persoanele care sunt elegante in timpul zilei. Multi au impresia ca o cravata pompoasa insemna automat bani multi si o viata data naibii, dar putini stiu de cate ori cei care poarta cravata simt ca se sufoca din cauza ei...
Anul trecut in timpul asta alergand prin Constanta in tenesi si in blugi ( prin ploaie, evident ) ca sa imi depun dosarul pentru Academie. Ma bucur ca nu mi-a iesit. Acum bat pasul prin soare cu un sacou ai carui umerasi ma apasa greu...dar eu ii pot suporta, pentru ca am ochelari la ochi, pantofi comozi si ambitia in geanta!
E ziua sora'mii astazi...implineste respectabila varsta de 20 ani. Evident, mesaje de "La multi ani!" pe Facebook si sunat la 12 noaptea pentru a-i ura la unison cu Habiba toate cele bune, noroc in dragoste si multa fericire.
Scriam aici anul trecut despre cat de mult ne placea sa petrecem de fiecare data cand era ziua cuiva apropiat. Acum am ramas cu amintiri placute, cu dor de mers in fiecare luna la majorate, cu hainele pe care le purtam la petreceri si, bineinteles, cu poze. Ne permiteam sa ne destrabalam mult, pentru ca, ce dracu', aveam 18-19 ani, ne batea bacu' la usa. De anu' asta merge mai greu. Vorba Habibei mele...cand spui 20, deja inseamna ca trebuie sa fii om serios! Ceva este examenul de bacalaureat, altceva e o sesiune, un job.
Ma gandeam de dimineata ca din cei 20 de ani ai sora'mii, eu am prins vreo 14...doar. Si pe-aia 6 pe care i-am pierdut a avut grija sa mi-i povesteasca printre multe cesti de cafea, tigari, chiuluri, sesiuni de shopping etc. Realizez ca in tot timpul asta de cand o cunosc pe ea si pe Habiba, mi-au trecut pragul multe alte prietene, care s-au vrut a fi apropiate. Recunosc, pe unele le-am crezut si le-am invitat inauntru la o Cola, altora le-am inchis usa in nas direct si nu regret. Insa, citind aseara un articol de-al Malinei despre prieteni, m-am prins eu ca am putini, dar buni. Nu am ezitat sa-i matur afara din viata mea pe cei care m-au dezamagit de multe ori, pe cei care nu au stiut sa ma cunoasca ( desi au petrecut mult timp cu mine ), pe cei care mi-au facut rau, pe cei care m-au barfit pe la spate tocmai prietenelor mele ( gresita miscare!), cu toate ca pretul a fost pierderea acelui om in sine sau chiar a  blogului meu. Pentru ce sa mai stam bucatelele unei sculpturi antice, pe care o credeam pretioasa, dar care s-a dovedit a fi un fake?
Cum spuneam, sora'mea a facut azi 20 de ani. Nu, nu vor dansa bomboneii de data asta si nici nu vor canta manelele...deocamdata! Suntem pline pana peste cap cu examene. Se vede ca prietenele mele au schimbat deja prefixul si ca eu ma apropii vertiginos de varsta pe care o au si ele. Asta nu inseamna ca stimabila sor-mea nu va avea grija la vara sa ne scoata prin Mamaia, sa traga de noi sa mergem la plaja sau sa ne ia obligat fortat in club. Doar e sor-mea, si e mai mare, si e a mea, si o iubesc si trebuie s-o ascult, nu? Ca doar e "Ţaţa Alina"! :>
Va rog sa ma credeti ca Habiba a izbucnit literalmente in ras cand a vazut urmatoarea poza. Destul de grav pentru mine, intrucat scriam de zor la un referat pentru PR.
Da, stim cu totii cum e. Trebuie sa fie un om care sa nu se poata abtine din ras sau care trebuie sa se maimutareasca si sa strice o poza de grup. Nu spune nimeni ca nu ar fi funny ( mai ales cand peste ani regasesti poza respectiva si incepi sa ai tot felul de amintiri ), dar pe moment sigur te enervezi.
Si in timp ce eu si Habiba ne tavaleam pe jos de ras, ne aducem aminte instant ca si in grupul nostru de prietene exista o "stricatoare de poze", care este Suri. Din clasa a 8-a incoace, de cand eu si Habiba am inceput sa ne credem modele si sa ne pozam in disperare, de fiecare data cand am bagat-o pe sor-mea la mijloc, ea trebuia sa ne dea cu firma-n cap. Dupa atatia ani de poze mascarite si de strambaturi, razbunarea e dulce! Priviti poza de mai jos facuta exact pe 13 aprilie anul curent si observati crunta asemanare!
Eu nu prea le am cu site-urile smechere sau originale si in general, cu chestii care tin de calculator sau de net. Asa ca ceea ce va voi prezenta mai departe a venit ca o curiozitate pentru mine, sper sa fie asa si pentru unii dintre voi.
Popularitatea de care YouTube se bucura in randul tinerilor, al oamenilor de afaceri si politicienilor, a determinat fetele bisericesti sa construiasca, in replica, GodTube.com, o versiune religioasa a lui YouTube.com.
Desi inca in faza de testare, GodTube are deja 60.000 de vizite zilnic si un blog a carui prima inseamnare dateaza din 13 februarie 2007. Facilitatile precum video chatul si video e-mailul de pe site sunt destinate si ele "comunicarii si relationarii in scopuri evanghelice si raspandirii cuvantului Domnului cu ajutorul tuturor". Inregistrarile video noi sunt adaugate zilnic, iar unele dintre ele au un caracter religios evident si direct, altele mai putin explicit.
GodTube a fost infiintat in SUA si nu aproba incarcarea inregistrarilor video care sunt contrare spiritului religios sau ar putea sa aduca ofense in vreun fel comunitatii crestine online. Aparitia sa nu este singulara si inedita in spatiul religios online din intreaga lume. Deja exista Conservapedia, MyChurch si MuslimSpace, create dupa modelul Wikipedia si MySpace sau alte siteuri care permit crearea de retele sociale si comunitati virtuale.

Sursa: Gutu, Dorina, New Media, Ed. Tritonic, Bucuresti, 2008





Va povesteam acum o luna despre o conferinta cu titlul "Ce isi doresc femeile?", organizata de Prime Romania, cu scopul de a discuta cateva reclame si strategii de comunicare ce au avut efect in randul publicului feminin. Marti dupa-amiaza, cand am vazut un alt afis cu o noua conferinta, am ranjit larg si am dat buzna la internet ca sa ma inscriu repede.
Am ramas placut impresionata si de data aceasta...Bine, recunosc, imi place mult atmosfera: calduroasa, toata lumea e prietenoasa, se servesc prajiturele cu ceai...Si sa discuti cu speakerii e ca si cum ai sta de vorba la o cafea, e o adevarata placere, mai ales cand vine vorba despre Alina Tanasa si Diana Enciu. Daca numele lor nu va suna cunoscute, de Absolutely Fabulous sigur ati mai auzit! Ati vazut cu totii reclama de pe Facebook facuta targurilor de handmade cu numele de mai sus. Doar ca aseara am aflat ca pe langa acel targ, Absolutely Fabulous mai inseamna si o firma de PR, plus o revista foarte bine facuta. Cu toate ca firma ar fi trebuit sa ma intereseze mai mult ( doar trebuie sa fiu cu ochii-n patru pe tot ce inseamna PR, nu? ), recomand revista din tot sufletul! Nici macar nu trebuie sa platiti pentru ea, puteti s-o rasfoiti online chiar aici. Si va asigur ca merita! La prima vedere, puteam sa jur ca nu e facuta in Romania, si mai ales de oameni care nu sunt neaparat profesionisti. In plus, realizarea aia a insemnat in mare parte o munca voluntara. Dar uitati-va ce pictoriale, ce poze si ce articole; nu stiu cati oameni ar putea depune atata efort fara sa fie platiti. Jos palaria pentru ei din partea mea!
Cat despre fetele care ne-au povestit aseara cate ceva din experienta lor, spuneam ca e imposibil sa nu iti placa sa le asculti. Eu ma topesc dupa discutiile astea libere, in care fiecare spune prin ce a trecut si te sfatuieste cum poate, pe tine, care esti student si de-abia scoti capul in lume. Ce am apreciat enorm la Alina si la Diana este faptul ca sunt foarte deschise la colaborari. Daca va ocupati cu fotografia, cu modelling, cu scriere de articole, daca aveti ceva idei pentru revista sau in general, pentru intregul concept Absolutely Fabulous, nu ezitati sa le contactati pe fete! Daca aveti prieteni doritori sau daca vreti sa va afirmati pe unul din planurile de mai sus, cred ca veti merge in locul potrivit...Echipa o sa va primeasca cu bratele deschise si o sa aveti cu siguranta ce invata. Si stiti si voi ca e al dracului de greu sa o iei de la zero in zilele noastre, mai ales fara nici un pic de ajutor...
Da, invitatele de aseara chiar mi-au trezit interesul pentru PR Fashion ( tema conferintei ), dar si pentru targurile si revista lor :). Si pot sa pun pariu ca nu sunt singura!

 Sursa poza:  http://abfab-magazine.blogspot.com/
N-am fost dintotdeauna asa de tare in gura. Cand eram mica pot spune ca eram chiar bleguta: eram mai mereu linistita, cand cineva ma supara nu ripostam sub nici o forma etc etc. Bineinteles, de prin scoala generala am inceput sa ma schimb si sa devin mai intepata...si nu pentru ca, vezi Doamne, intram la pubertate si incepeam s-o iau razna, ci pentru ca am inceput eu sa plec urechea mai bine la ce-mi spunea mama. Si am vazut ca imi place cum suna si ca imi place si mai mult cand pun in aplicare. Si citez:
Daca iti da unul o palma, tu da-i doua inapoi! Si daca la urma ala vine cu maica-sa la mine la usa, eu ii bat pe amandoi!
 Stiu ca nu e cel mai ortodox sfat pe care un parinte i-l poate da unui copil de 8 anisori ( oricum, l-am percutat de-abia pe la 12, asa ca nu va faceti griji pentru mine ), insa la mine a functionat perfect! Cand eram mica, intelesesem 2 idei din toata filosofia mamei mele: 1. ca nu trebuie sa stau ca fraiera cand cineva se ia de mine 2. mama e cea mai tare. Acum, dupa mai multi ani, pot desprinde tot doua invataturi:
1. Cand ai ceva de spus, ridica-te in picioare si da-i inainte! Cand cineva te jigneste sau isi bate joc de tine, riposteaza; nu neaparat prin jigniri sau prin bataie, ci prin modalitati inteligente prin care sa-i arati respectivului ca e un dobitoc. Cand ai ceva de aparat, apara!
2. Mama e cea mai tare. Da, si acum cred asta. E cea mai tare pentru ca spunandu-mi mie ca ea o sa-i bata pe toti, m-a facut sa am incredere in ea...Chiar imi amintesc de o faza din "Viata cu Louie", cand personajul principal spunea ca mamele sunt cele mai puternice - "Pazea, vine cu maica-sa! Saptamana trecuta a ucis un balaur!". Maica-mea a ucis o herghelie la viata ei...:). Da, chiar cred ca e cel mai bun mod de a-i spune copilului tau ca intotdeauna, indiferent de consecintele faptelor sale, tu ca parinte o sa-l iubesti si o sa-i fi aproape neconditionat. Am bagat bine asta la cap. Dovada? Barfe lungi cu mami de fiecare data cand am nevoie de un sfat.
Cand o sa am un copil, o sa-i spun acelasi lucru care mi-a fost spus mie. Insa o sa ma asigur inainte de toate ca nu o ia la propriu, asa cum s-a asigurat si mama in cazul meu :D. Mi-am adus aminte de multe din sfaturile si conceptiile mamei mele, pentru ca zilele astea am avut ocazia sa petrec putin timp alaturi de ea. De-abia peste 3 luni o sa-i mai aud expresiile ingenioase si invataturile originale...