Ma chinui sa dau un sens cuvintelor mele ca sa devina cineva in scurta lor viata, sa nu sune a ecou surd intre munti pustii. Le pastrez pentru o posteritate apropiata, mai buna, nu vreau sa moara sacrificate pe o retina plictisita. Nu vreau sa fie gloante oarbe, ci sa mearga direct la tinta si sa explodeze in mii de stari intr-o singura fiinta. Imi doresc sa fie mai bune ca mine, sa fie cea care eu nu sunt. Nu imi propun sa fie vorbe de poet neinteles si apreciat de dragul neintelegerii, ci de om ca toti oamenii, dar definit prin cuvinte inainte de sine insusi. Sa ma completeze perfect, sa fie ele jumatatile mele lipsa pentru orice intreg care as putea deveni vreodata. In curand.

cuvinte om poet sens viata vorbe

22:02

Scriu din ce in ce mai rar si oamenii ma intreaba "de ce?". E o intrebare nefiresc de personala pentru mine, ca si cum o femeie ar fi intrebata de ce nu isi mai iubeste sotul. Si nu stiu. As spune pentru ca avem cu totii momentele noastre de tacere, pentru ca, in orice relatie, chiar si cea cu sine, intervin unele perioade de liniste.

Nu pot ridica din umeri, pentru ca mainile nu tin niciodata loc de explicatii si nici nu umplu spatii goale. Nici privirea din pamant nu functioneaza, pentru ca nu mi-e rusine sa spun ca sunt in pauza tehnica. De cafea, de cuvinte, de rotite care nu mai merg bine, de acel ceva care nu mai ticaie in mine.

Am scris din ce in ce mai rar si nu e lipsa de inspiratie, pentru ca am plamani suficient de puternici ca sa imi strig fluturii, florile, buruienile, spinii, arsurile, dulceturile. Si nu promit ca am sa revin imediat. Asa ca nu pot decat sa dau vina pe timp. Daca nu il am pentru mine, de ce l-as avea pentru gandurile mele? Dar daca el m-ar avea pe mine, m-ar pierde doar ca sa scrie?

cuvinte inspiratie liniste pauza scris tacere timp write writing

20:32

"Sunt o femeie ca oricare alta.
Cum de am fost in stare sa fac o fata ca tine?
Atat de frumoasa, de isteata
si atat de buna..."



Draga mami,

Eu am avut intotdeauna probleme cu timpul, cu primele dati, cu inceputurile, si tu stii cel mai bine asta, doar m-ai asteptat 7 ani. Si cu toate ca, paradoxal, lucreaz in comunicare, stiu ca nu te miri ca articolul de fata vine la cateva zile dupa ce ai  implinit 49 de ani - trebuie sa sap ceva mai adanc dupa cuvintele din inima, pentru ca cele de la suprafata se duc pe rapoarte si prezentari zilnice.

Sunt multe lucruri pe care nu le cunosti despre mine, dar pe care ai fi putut sa le stii. Multe despre care ai fi putut sa ma inveti mai bine sau cu care ai fi putut sa ma ajuti. M-am prins totusi de mult ca nu esti vreo eroina, pentru ca nu m-ai putut prinde ori de cate ori am cazut, dar cred ca esti cel mai puternic om din lume pentru ca ai avut rabdare sa cresti bine un copil care nu stia sa se fereasca de balauri. Si mai stii cand te intrebam de ce nu ai si tu unghii lungi si lacuite, ca alte mamici? Am realizat atunci ca nici printesa nu esti, dar ca totusi, cumva, eu eram cea mai bogata fetita din lume. Pe masura ce am crescut, mi-am dat seama ca si tu credeai ca esti cea mai avuta mamica din lume, cand te intorceai fericita de la sedintele cu parintii in care stateai mereu in prima banca, doar ca sa auzi mai bine laudele despre mine.

Poate ca nu esti cea mai buna mama din lume, dar nici eu n-am fost cel mai minunat copil, si in ochii mei esti perfecta. M-ai invatat sa nu renunt, pentru ca asa suntem noi, nu reusim de prima data. N-am avut niciodata vreo depresie, pentru ca tu mi-ai repetat de miliarde de ori ca orice problema se rezolva. M-am ascuns de multe ori dupa fusta atunci cand imi era teama, si acum se ascund altii dupa mine, pentru ca omul asta m-ai invatat sa fiu. Am mai multa scoala decat tine, dar tu stii sa-mi citesti cel mai bine gandurile si privirile de fiecare data cand apar in pragul usii. Nu sunt o persoana prea deschisa, vorbele despre ceea ce simt nu ma dau afara din casa, dar rasuflu usurata pentru ca tu stii ca te iubesc fara sa ti-o spun zilnic.

Imi pare rau ca iti spun asta atat de tarziu, dar sa stii ca de-abia am inceput. Stiu ca am ratat ziua ta de nastere si ca ani la rand nu am avut ce altceva sa iti daruiresc in afara de prostiile alea de felicitari pe care le pastrezi cu sfintenie. Stiu ca anii trec si peste mine, si peste tine, si ca in curand o sa imi fie ciuda pe timp si pe firea mea. Sunt constienta ca iti cer prea mult, chiar daca tu imi spui calma ca "mama o sa fie mereu langa tine", dar mai ai putina rabdare cu mine. Promit ca o sa merit asteptarea.

49 de ani asteptare cuvinte eroina la multi ani mama mama timp

15:06

De parca nu e si asa destul de greu de stat intr-un piept...

Unele piepturi sunt prea mici pentru inimile mari care par sa sara de la locul lor la fiecare emotie. Nu e ca si cum ele ar vrea sa ajunga tocmai in gat, pentru ca apoi vor deveni cuvinte si toata lumea stie ca inimile care vorbesc ajung sa fie reduse la tacere de cele care nici macar nu stiu sa bata.

Alte piepturi sunt prea mari si inimile se pierd in ele, in cautarea curajului de a privi macar o data catre o alta inima. Ele sunt cele care trebuie sa fie gasite, pentru ca se ascund dupa vreo coasta sau chiar in spatele unui plaman - poate ca de-asta ni se taie cateodata respiratia atunci cand ne indragostim.

Exista apoi piepturile puternice, mai rezistente decat piatra, otelul si tristetea. Sunt facute din amintirile oamenilor care au rupt ceva din interiorul individului, din cuvintele rostite doar noaptea in somn si niciodata cu ochii deschisi, de lumina si aerul proaspat al fiecarei zile care urmeaza sa vina. Sunt piepturile dure care protejeaza inima de orice, dar care nu stiu sa se lase imbratisate de alte piepturi.

In final, sunt piepturile slabe. Poate au fost asa de la inceput sau poate s-au inmuiat odata cu anii. Sunt piepturile in care "te iubesc!", "multumesc!", "esti cel mai important om pentru mine" patrund cu usurinta. Din nefericire, la fel fac si "te urasc!" sau "nu te mai vreau in viata mea". Inimile lor sunt smulse, vertebrele nu reusesc sa tina de ele intrucat coloana e de fiecare data paralizata de durere. Smulse si aruncate in lume. Seci si singure. De ce si-ar mai dori oare sa revina intr-un piept gol, plin de amintiri neplacute? De ce si-ar mai dori oare sa simta alte inimi batand alaturi de ele..?

coloana cuvinte durere emotie inima piept plaman puternic slab

12:49

Draga Habiba,

Daca te intreaba cineva cliseul acela despre cum e la 22 de ani fata de 21, stiu ca i-ai raspunde politicos ca nu simti diferenta. Poate o intrebare mai buna ar fi cum e la 22 fata de 18, atunci sunt sigura ca ai simti o prapastie ca de la cer la pamant...Cu totii simtim...

Probabil din cauza asta urarile mele s-au tot schimbat odata cu timpul. Una singura a ramas constanta: sa fii iubita si fericita! I know, fucking hard. Asa ca incep sa dezvolt putin si sa iti spun ce probabil ti-am mai spus vreodata sau ce am intentionat si n-am avut ocazia.

Iti doresc sa ai o putere imensa si infinita ca sa lupti cu oamenii, cu faptele si cuvintele lor, cu piedicile pe care ti le pun si cu rautatile pe care de multe ori le fac. Iti doresc sa faci mereu cele mai bune alegeri dupa cum iti sopteste glasul inimii sau cel al gandirii, pentru ca alte glasuri de pe langa tine sa nu fie niciodata responsabile pentru fericirea sau tristetea ta. Sa nu uiti niciodata cine sunt cei mai importanti oameni din viata ta pentru ca ei sunt ceea ce ai lasat in urma, ei sunt pe cei pe care ii bucuri in prezent si cei care te vor sustine intotdeauna de undeva din stanga sau din dreapta ta. Sa fii mereu omul bun cu toti pe care eu n-am sa reusesc niciodata sa fiu, sa incerci sa dai cat mai putin cu pietre in altii, dar sa nu eziti sa arunci bolovani pe cei care te ranesc. Sa nu iti fie teama sa plangi cand doare pentru ca lacrimile sunt bandaj pentru suflet. Sa nu eziti niciodata sa zambesti unui om sau unui catel, pentru ca tot ce misca in lumea asta are nevoie de un suras din cand in cand. Sa ai un izvor de inspiratie nesfarsit pentru ceea ce scrii, pentru ca ai primit minunantul dar de a-i bucura pe oameni cu ganduri tiparite cu cerneala pe foi de ziar. Sa te bucuri de lucrurile mici pentru ca cele mari sunt atat de greu de atins si sunt si trecatoare. Sa iubesti intotdeauna mult si bine pentru ca iubirea e cel mai frumos lucru de pe fata pamantului si te face si pe tine o femeie si mai frumoasa decat esti deja. Sa nu ma uiti niciodata pe mine, pentru ca nici eu nu am sa te uit vreodata. Si, cel mai important, niciodata sa nu uiti de inima ta...:)

Cu dragoste si pisicenie,
Habiba

 

22 de ani alegeri bunatate cuvinte fericire ganduri Habiba inspiratie iubire la multi ani lacrimi oameni prietenie putere urari zambet

10:20

Exista lucruri mici care pot rapi cele mai mari si mai importante cuvinte in doar o clipa. Lucrusoare care iti incap in palma, si care totusi iti acapareaza intregul suflet. Sunt atat de marunte incat reflecta cu usurinta realizarile cele mai mari. Cel mai grozav sentiment de multe luni incoace: sa tin in mana prima mea carte de vizita. Speechless and priceless!

carte de vizita cuvinte lucru mic marunt prima realizari sentiment suflet

15:13

Noua oamenilor ne este atat de usor sa ne pierdem pentru ca suntem facuti din lucruri mici micute, insesizabile pana si de cele mai fine lupe. Ne uitam gandurile pe peste tot pentru ca Doamne, sunt cu milioanele, si capul nostru este doar unul. Ni le cautam apoi disperati prin agende, post it-uri si alarme pe telefon, prin tot felul de aplicatii complicate, dar nu suficient de complexe pentru a detecta orice mic gandulet lasat intr-un colt intunecat al apartamentului. Apoi ne ratacim sentimentele. Ne gandim si ne razgandim, plecam de langa un om si ne intoarcem la el, pentru ca inimioara noastra este una si trairile noastre de zi cu zi incap cu greu in fiecare bataie a ei. Si cuvintele - astea parca sunt menite sa fie pierdute, uitate pe moment, uitate definitiv, sau, dimpotriva, imposibil de indepartat din adancul persoanei noastre. Le scriem prin jurnale, prin sms-uri, biletele, uneori cu mana ferma, alteori cu ea tremuranda, ca si cum am smulge din intregul univers cateva litere pentru a forma doua sau trei cuvinte insemnate. Si deseori ne pierdem cu firea, ceea ce pentru mine este similar cu pierderea de sine. Uitam cine suntem cand devenim nervosi, suparati, panicati, extrem de agitati, ingrijorati. In acele momente cred ca nu avem altceva de facut decat sa ne cautam pe noi insine in fiecare coltisor care poate insemna "EU". In familie, persoane iubite, activitati preferate, in lucrurile cu adevarat importante care ne definesc. Treptat, adunam cate un gand, cate un sentiment, ne gasim cuvintele si ne revenim. Dar de fiecare data trebuie sa pornim de la ideea ca suntem doar oameni, si da, ne pierdem atat de des incat ma mir ca mai reusim sa dam de noi. Ideea este ca ni se intampla si trebuie sa trecem peste. Pana la urma, asta este un lucru care ne defineste ca oameni: pana si cel mai pragmatic si mai organizat dintre noi uita unde se pune pe sine cateodata.

a uita agende cap complex cuvinte eu familie fire ganduri inima jurnale lucruri marunte oameni pierdut sentimente sine

22:06

Imi place sa cumpar si sa trimit felicitari. De-alea frumoase, nu banale sau de "un umor neamuzant". Simple, dragute, din tot sufletul. Mi se pare ca au efect mai mare decat un telefon sau un sms de "la multi ani!", cu atat mai mult decat o postare superficiala pe Facebook. Cel putin asta cred eu si sper ca asta si transmit.
Eu intorc felicitarea pe toate partile pana ma gandesc ce sa scriu, pentru ca spatiul e limitat, am dreptul la cateva cuvinte si vreau sa le aleg pe cele mai potrivite, cu toate ca nu poti cataloga sentimentele pentru o persoana potrivite sau nepotrivite. Si detest felicitarile cu mesaj prestabilit, fara un minim efort de cateva ganduri scrise de mana. Le vad ca pe o tentativa superficiala de personalizare, ca pe un izvor neinspirat de urari din partea unor oameni care nu vor sa se straduiasca. Ii cumperi asa ceva doar cuiva pe care dai la propriu 2 lei - banii de timbru.
Apoi imi place sa lipesc plicul in dulcele stil clasic: sa dau cu limba pe marginea lui pana ma apuca strambaturi de la gust. Am emotii de fiecare data cand trec adresa, mi-e sa n-o gresesc. Imi tremura mana mai ales cand trimit ceva in Constanta, la propria mea adresa, pentru ca stiu sigur ca va ajunge in mainile cuiva drag. Si inevitabil am probleme cu timbrele, care au cam aceeasi soarta precum cea a plicului. Norocul (sau nenorocul) meu este ca destinarul nu imi vede fastaceala din spatele scrisorii. E doar o felicitare, dar imi place sa arate cat de "iubibil" posibil (ca tot e un termen la moda) si ma trec toate apele cand gresesc vreo litera sau inimioara de la sfarsit nu-mi iese bine.
Trimiti felicitari doar oamenilor pe care ii iubesti, celorlalti le trimiti cartoane banale umplute cu poze infatisand buchete anoste de flori, fete zambitoare sau glume legate de varsta. Te chinui sa "photophopezi" manual plicul pana cand iese exact ca cel pe care ai vrea tu sa-l primesti de la cineva drag. Si parca cel mai greu iti este cand completezi numele expeditorului, pentru ca na, e de la tine. Si o faci cu un ranjet imens pe buze.
Eu imi trec foarte rar numele pe un plic. De 10 ani folosesc formula pe care mi-o amintesc intotdeauna de la matusa mea: "Expediaza o ratusca, nu deschideti ca va musca!". Dar din nou, doar oamenii pe care ii iubesti primesc asemenea ratuste, restul vor avea intotdeauna mesajele prestabilite care musca la propriu, in sensul urat si dur al cuvantului.

cuvinte destinatar expeditor felicitari mesaj plic timbre urare

20:14

In zilele de furie turbata iti voi lega mainile la spate ca sa nu-ti faci rau; imi voi lipi gura de a ta ca sa-ti innabus tipetele si nimic nu va mai fi vreodata la fel...si daca esti singur, vom fi unul singur in doi, pentru ca ne...contopim atat de perfect, incat, daca ochii tai se inchideau, eu adormeam.

Cuvintele nu sunt ale mele, ii apartin lui Marc Levy in "Sapte zile pentru o eternitate". Dar sentimentele sunt ale mele, imi apartin cu ocazia implinirii unui anisor de relatie cu prietenul meu. La multa...eternitate noua! :x

aniversare cuvinte iubire la multi ani Marc Levy relatie sentimente te iubesc un an

21:12

Stiti cum e sa iubiti pe cineva din tot sufletul si sa nu reusiti sa-i marturisiti asta? si nu ma refer la iubiti sau la prieteni, ma refer la...rude, persoane din familie, foarte apropiate... Sa iti stea anumite cuvinte pe limba, sa iti vina cateodata sa plangi cu vorbe si sa le spui ca le iubesti, ca tii la ele si ca apreciezi tot ce au facut pentru tine si ca intr-o buna zi o sa le intorci toate eforturile inzecit, dar pur si simplu sa nu poti sa deschizi gura?
Am realizat dupa mai bine de 19 ani ca in ciuda pretentiei mele de a avea o fire artistica, sentimentala...am realizat ca sunt insensibila exact cu cele mai importante persoane, exact in cele mai elementare discutii si gesturi...........not good..........nu e cea mai pufoasa senzatie, va asigur... :-<

apropiere cuvinte familie insensibilitate iubire marturisire rude sentimente te iubesc

23:48