La inceput, eram eu si un brad natural imens care mirosea in toata casa. Ma intepam in acele lui de fiecare data cand paseam cu piciorusele goale ca sa mai jumulesc vreo ciocolatica. Merita mereu efortul. Erau ai mei si un catel Spaniel de jucarie, de care imi feream toate papusile pentru ca puteam sa jur ca avea sa mi le manance cand m-as fi intors cu spatele. Erau bunica si mamaia care framantau cozonaci invartind cate trei castroane deodata. Si o casa cu o curte mare, cu zapada, cu tata care imi facea om de zapada si cu soba fierbinte de care ma lipeam cu picioarele, in timp ce stateam intinsa pe spate si ma uitam la televizor, la reclame.

Apoi am fost eu si mama, carand un brad artificial de vreo 2 metri. Era dimineata de Craciun in apartamentul prin care ma dadeam pe gresie ca pe gheata, cu un brat de dulciuri si hainute noi. Dormitorul meu mic si plin de jucarii de plus in care ma inchideam cu orele ca sa citesc volumele cu Harry Potter primite de la Mos Craciun. Erau fini si nasi, erau multi musafiri si cadouri la orice pas. Oameni tineri si copii.

In urma cu cativa ani, eram eu si fetele. Inghetam in statie, asteptand-o pe Habiba, ca sa mergem in vesnicul mall pentru a le lua cadouri alor nostri. Nu ne luam si noi una pentru cealalta, pentru ca stiam ca nu aveam suficienti bani si ne intelegeam perfect, ba chiar nu aveam nicio pretentie. Era acelasi brad artificial in fata caruia o machiam pe mama pentru ca trebuia sa plecam in vizite. Era un sms pe care il asteptam in timpul mesei de Craciun si care nu mai sosea. Era o nerabdare de a pleca departe de orice ruda, desi nu stiam exact de ce si nici incotro unde.

Acum sunt eu si ai mei si bradul impodobit doar de mama, pentru ca eu vin mereu prea tarziu din Bucuresti. Ne vom strange, la fel ca in ultimii 3 ani, in jurul sau, ca sa deschidem cadouri. Vor fi cateva fotografii facute stangaci, dar descarcate imediat si printate la scurt timp dupa sarbatori, pentru ca stim noi de ce. Voi fi eu cu tata uitandu-ne la televizor, eu cu mama, tinandu-i companie in bucatarie si ascultand colindele care ii plac ei. Vom fi noi toti sperand fiecare la nimic altceva decat liniste, familie si un inceput de poveste asemanator cu cel de acum 20 de ani. Poate si un catel Spaniel de jucarie, as spune eu.

brad de Craciun bunica cadouri casa Craciun familie fotografii jucarii Mamaia Mos Craciun om de zapada papusi sarbatori soba

15:47

...familie. O singura data am petrecut sarbatorile de iarna alaturi de colegi si prieteni, n-a fost urat, dar parca simteam unele goluri in mine in zone in care nici macar nu stiam ca exista, goluri pe care nici toata zapada de la munte sau sarmalele de la restaurant nu le-au putut umple.
...venit acasa, in Constanta. Deocamdata. Probabil, cu timpul, o sa invat sa petrec sarbatorile alaturi de familie si de cei dragi si prin alte locuri, dar momentan mi-e greu sa ma despart de orasul natal ca un copil mic de sanul mamei.
...somn din belsug. Am acumulat multa oboseala in ultima vreme si diminetile in care tot ce trebuie sa fac este sa ii spun mamei ce vreau sa mananc la micul-dejun sunt aproape pe cale de disparitie. Cum sa nu le pretuiesc si sa nu le ocrotesc?
...mancare delicioasa. Pe bune. Sunt gurmanda si pofticioasa mai ceva ca o femeie gravida. Dau vina pe toate bunatatile pe care mi le doresc de-a lungul anului si de care nu am parte decat atunci cand vin acasa.
...ciocolata calda si vin fiert. Desi cel din urma e mult spus. Doua guri de vin le sting cu o cana de ciocolata.
...rude. De tot felul. De obicei, m-as enerva, dar totusi, "it's the most wonderful time of the year", nu?
...cadouri. Sa le fac si sa le primesc. Si chiar sunt una dintre acele persoane care nu concepe Craciunul fara mici daruri. Nu cred ca acestea sunt esenta acestei sarbatori, dar nici pe departe nu sunt de aceasta mentalitate.
...shopping. Stiti voi, cel din Ajun.
...brad. Stiu ca sunt familii care de-abia asteapta sa le creasca odraslele pentru a scapa de aceasta grija. Ma bucur ca ai mei inca mai pastreaza un ditamai bradul in sufragerie, pentru ca m-as simti foarte aiurea daca in drumul meu frecvent spre bucatarie nu m-as opri pentru cateva secunde in pragul usii sa admir bradutul.
...filme de Craciun si desene animate. Recomand cu caldura "The Holiday" si "Love actually", si toaaaate desenele copilariei. Va spun, zile mai bune pentru un maraton de productii Walt Disney nu veti mai gasi niciodata in timpul anului!
...sms-uri si urari de Craciun. Mormai oarecum in barba ceva despre avalansa de mesaje primite, dar cred ca m-as simti cam nasol fara.
...liniste si relaxare, pe care le pretuiesc mai mult ca niciodata.
...alte lucruri mici care acum sigur imi scapa, dar pe care puteti sa fiti siguri ca le fac!

Dat fiind faptul ca in curand voi bifa cam totul de pe aceasta lista, va urez si voua Sarbatori Fericite, multa iubire si sanatate, la cat mai multe cadouri si tot ce va doriti sa vi se indeplineasca! Nu-i Craciun fara dorinte si nu-i perioada mai buna a anului pentru sperante si ganduri bune! :)

ajun brad cadouri ciocolata calda Craciun Craciun fericit dulciuri familie filme de Craciun iarna mancare Mos Craciun sarbatori shopping somn urare vin fiert zapada

13:21

Anul trecut cand m-am mutat in Bucuresti am avut impresia ca am fost taiata de la portie in legatura cu tot ce inseamna copilarie. Nu ma asteptam sa mai fiu pisicita, sa mai lenevesc, sa fac figuri la mancare, sa fiu rasfatata etc etc etc. Insa, dintre toate mofturile copilariei, cel mai tare am bocit dupa venirea lui Mos Nicolae/Mos Craciun/Iepurasul. Si daca cei din urma mai soseau cand ajungeam acasa in Constanta, la primul chiar nu ma mai asteptam.
Anul trecut am fost trista nonstop incepand cu ultimele zile din noiembrie. Pentru unii e normal sa nu mai vina Mos Nicolae sau sa primeasca bani in schimbul dulciurilor. Pentru mine nu este. Am fost destul de afectata in adancul sufletelului meu, pana cand, in dimineata zilei de 6 decembrie, m-am trezit si am pasit somnoroasa si infofolita catre bucatarie. Imaginea unui pungute mici in cizmele mele m-a facut sa imi frec bine ochisorii lipiti. Stupoaaaare!!! Venise Mosu'! Cu cioco, portocala si banana! In mod normal, daca as fi primit asa ceva cand eram in Constanta, as fi plans de nervi si as fi strambat grav din nas. Dar cum eram foarte departe de casa, a fost cel mai frumos cadou pe care as fi putut sa-l primesc! Mosu' Delia ranjea in sufragerie...Si cand am ajuns seara acasa, venise si Mosu' Habiba ( cu o mica intarziere caci nu fusese in oras ). Si am fost la fel de fericita. In contextul acela, nu am putut sa nu iau si eu prajituri :D.
Eu il astept pe Mos Nicolae si in seara asta si in toate serile de 5 spre 6 decembrie din viata mea. Anul asta stiu sigur ca o sa primesc cadou o ultima zi de munca la Romtelecom ( chiar maine ) si un inceput de vacanta bine meritata. Pentru ca am fost preaaaa cuminte in 2011! :D

6 decembrie Bucuresti cadou cizme Constanta copilarie dulciuri Mos Craciun Mos Nicolae rasfat

23:26