Am vazut-o intr-o zi in timp ce dadeam sa intru in Carrefour-ul de la Gorjului pentru varii cumparaturi. Mi-a atras atentia de la o posta, doar e ciocolata si am un radar senzational pentru orice intra in aceasta categorie, asa ca ma opresc sa inspectez zona.
De vanzare se ocupau 2 baieti la vreo 20 si ceva de ani. Ranjeau in stanga si in dreapta mai ales clientelor mega incantate, satifacuti de reactiile starnite. Ce e drept, aveau numai marfa buna - ciocolata Milka de toate sortimentele posibile si bomboane de Craciun cu tot felul de arome - si oferte tentante: "Poftiti doamna, una la 4 lei, trei la 10 lei! Iesiti ieftin!". Ma apropii hotarata de produse, cu  atitudinea unui om de PR: neincrezatoare in aparente. Cu suspiciune si pregatita sa identific ceva in neregula, verific toate preturile, verific termenele de valabilitate. Parea sa fie in regula. Dar cand unul dintre vanzatori se apropie de mine zambitor si ma intreaba cu ce ma poate ajuta, sigur pe el ca a identificat in persoana mea un potential client, in loc sa cer 3 ciocolate, altceva imi iese pe gura:
- Cine v-a lasat sa va amenajati taraba aici?
Vanzatorul s-a albit la fata, apoi mi-am dat seama de tonul meu si de intrebare si incerc s-o dreg cumva.
- Adica...au mai fost si altii care au incercat sa isi amenajeze tarabe aici si i-a zburat politia imediat. Si voi stati exact in fata Carrefour-ului...
Vanzatorul de-abia gaseste putere sa scoata cateva cuvinte.
-A-avem licenta sa...stiti.Vreti..daca vreti...ba, scoate licenta (se adreseaza celuilalt, care percuteaza imediat). Vi-o aratam sa stiti, o avem...
Si ii vad pe amandoi cum incep sa scotoceasca prin pungi. Nu prea mandra de efectul creat, le spun ca nu e treaba mea si ca n-am nici o problema, apoi ma fac disparuta. Dar cu gandul la sortimentele ciocolatei Milka.
Dupa 2 zile ajung din nou in zona respectiva. Baietii fac ochii mari si parca se cearta din priviri cum care sa vina sa ma serveasca. Inspectam si acum, doar ca de data asta observ ciocolate care nu se gasesc asa usor pe piata, cum ar fi Milka cu biscuiti Oreo sau Milka cu biscuiti de la Lu. Cer una, zambesc si urc in masina in care iubitul meu ma astepta. Ciocolata cu biscuiti Oreo a fost devorata in cateva minute. Tot ce pot spune: delicioasa!

Dupa-amiaza aceasta:
- Aaah, te-ai intors! (ranjeste cu gura pana la urechi)
- Da...
- Cum asa? A fost buna ciocolata?
- Da, daca nu eram nu ma intorceam. Da- mi doua cu biscuiti, te rog.
- Ia 3 la 10 lei, iesi mai ieftin.
- Nu si silueta mea.
- Daca vrei, iei 2 si pe a treia ti-o pastram noi pentru mine (si rade)
- Neah, raman la 2, nu ma pot controla.

Maine am sa ma intorc pentru un set de trei, acum imi pare rau ca nu l-am luat. Va recomand din suflet si din propria experienta de ahtiata dupa ciocolata: mergeti la taraba din fata magazinului Carrefour de la Gorjului! O sa gasiti ciocolate Milka foarte bune, sortimente pe care ori nu le gasiti pe piata deloc, ori foarte rar. Sigur va vor placea! - Produse garantate de Choco Follie -  :).

calitate Carrefour ciocolata client Gorjului licenta Lu Milka Oreo pret taraba valabilitate vanzator

23:23

De fiecare data cand ma imbolnavesc ma enervez. Paradoxal, nu boala in sine este cea care ma scoate din sarite, nici durerea, nici tusea, febra, inflamatia etc. Ci banii pe care trebuie sa ii dau pe niste amarate de pastile. Si nici macar suma de bani in sine, ci nervii pe care farmacistele mi-i fac in incercarea lor de a-mi jupui cat mai bine portofelul.
Mi se intampla efectiv de fiecare data cand iau cate o raceala banala. Dupa atatia ani, mi-am invatat tratamentul: Nurofen pentru raceala si gripa daca boala e mai usoara, Strepsils daca ma doare gatul, cateva pliculete de Coldrex daca imi curge prea tare nasul. Cu toate ca nu am racit deloc iarna asta, saptamanile astea cand Habiba si Delia au devenit doua "microbiste" care gravitau in jurul meu prin casa, a fost inevitabil sa nu ma molipsesc si eu. Si ma duc azi la farmacie sa imi iau o nenorocita de cutie de pastile de Nurofen cu 12 drajeuri, despre care stiam sigur ca ar costa undeva in jurul a 15 lei.
- Buna ziua!
- Buna ziua! O cutie de Nurofen, va rog!
- Cu 24 de pastile, da?
- Ah, nu, cu 12 ( si deja ma cautam prin geanta, stiind deja pretul aproximativ )
- Si daca raceala va deveni mai severa?
- Nu, nu va deveni, o sa am grija de mine.
- Daca ziceti dumnevoastra...17 lei.
( ii lasasem deja banii pe tejghea, cautam ceva marunt prin portofel )
- Sa stiti ca sanatatea dumnevoastra nu are pret...sigur nu vreti o cutie de 24?
- Sigur...
- Atat? ( scarbita )
- Atat!

Si asta a fost inca o tentativa usoara. Acum cateva luni ma trasese curentul si mi se cam umflase ochiul drept, deci am dat buzna intr-o farmacie ca sa imi cumpar niste picaturi.
- 10 lei.
- Ah perfect, dati-mi-le!
- Dar sa stiti ca trebuie sa dezinfectati ochiul inainte sa puneti picaturile. Nu vreti ceva si pentru dezinfectat?
- Aratati-mi... ( oricum nu aveam de gand sa iau, pentru ca pregatisem deja ceaiul de musetel pentru dezinfectare, dar curiozitatea ma omora )
- Aici aveti 5 comprese cu musetel ( ah, ghicisem! trebuia sa ma fi facut doctorita ) pe care le aplicati inainte de a pune picaturile.
- Ah ok, si la ce pret sunt?
- 40 de lei.
Si farmacista, cu cativa ani mai mare decat mine, imi zambea foarte dragut si inocent. Ma intrebam atunci la cel mai serios mod daca nu cumva scria mare PROASTA pe fruntea mea. Adica, tratamentul propriu-zis pentru ochiul meu costa 10 lei si ceva alternativ, pentru dezinfectare 40. Ma sa fie...
- Nu, raman doar picaturile.
- Sunteti sigura? Daca se va infecta mai tare? ( si deja vroia sa imi puna in punguta si compresele )
- Nu se va infecta, nu va faceti griji pentru mine.
- Sa stiti ca nu e bine sa...
-....sa imi neglijez sanatatea, da, stiu, nu fac asta, am grija atat de ea cat si de portofelul meu. Raman picaturile, multumesc!
Ii piere zambetul de pe fata, imi incaseaza cei 10 lei si nici macar nu imi raspunde la salut cand ies.

Data viitoare cand ma voi imbolnavi, am de gand sa fac un experiment. Cu toate ca am vreo 7 farmacii in cartier, o sa ma duc la o farmacie de prin Unirii sau Eroilor ca sa imi dau seama daca farmacistele aplica peste tot acelasi sistem de a incerca sa ma prosteasca, pretinzand ca le pasa de sanatatea mea. Nu o neglijez, dar nici ipohondra sau tampita nu sunt. Ma intreb totusi cu cate persoane le merge treaba asta cu pretul pe sanatate...

bani boala durere farmacie farmaciste Nurofen pastile portofel pret raceala sanatate

16:35

Nu sunt clientul perfect, dar sunt cu siguranta acel gen de cumparator despre care invata studentii la ASE si SNSPA: reactionez la promotii, la preturi, cantaresc bine ofertele, daca serviciile care mi se ofera ma avantajeaza pot fi fidelizata usor, iar daca nu, renunt imediat la firma respectiva fara sa ma uit inapoi. Si mai am un fix foarte mare: comportamentul personalului fata de client. Greselile pe acest plan nu le iert!
Da, cei care lucreaza cu publicul trebuie sa se poarte cu manusi cand vine vorba de mine. Motivul este foarte simplu: si eu am lucrat si lucrez cu oameni. Daca eu pot sa le vorbesc frumos si tiganilor, si romanilor, si taranilor, si orasenilor, si doctorilor, si gunoierilor, si altii pot face la fel! Daca dau peste un angajat care imi vorbeste frumos si isi face bine treaba, am mereu grija sa fiu politicoasa si sa-i las bani de o cafea ( atunci cand e cazul ). In caz contrar, sunt in stare sa fac un scandal monstru si chiar sa ma gandesc la plangeri.
Cam asa se face ca acum doua luni umblam impreuna cu iubitul meu si cu Habiba prin AFI, in cautare de costume de baie. Ba erau naspa culorile, ba erau preturi mari, ba nu imi venea slipul/sutienul. Cand in sfarsit am gasit si eu, si Habiba, cate un costum care sa ne placa aparent, am inceput sa ne probam. Am intrat amandoua intr-o cabina din New Yorker, ne-am dezbracat si ne-am apucat de studiat fiecare detaliu. Observam initial ca un paznic din magazin se uitase foarte libidinos la noi, dar in goana noastra nebuna, doar am comentat ceva intre noi si ne-am vazut de treaba noastra. Pe cand ne probam, tipul trage un pic de cortina cabinei noastre si ne spune ca nu avem voie amandoua inauntru. Ok, am inteles ideea, asa ca eu am inceput sa ma pregatesc sa ies. Mai greu ce e drept, caci eram in costumul Evei. Se pare ca individul nu a inteles " in 2 minute!", si mai trece o data si trage de cortina. "Imediat!". Omul insista pe cortina si a treia oara; daca nu ma insel, cred ca apucase sa traga foarte putin cu ochiul. Da, m-a deranjat, evident. Ies si ii spun ca este nepoliticos ce a facut si ca ne-am simtit cam nasol. Apoi incepe:"Ce-ai, ma? Ce-am facut eu? Du-te, ma!". Aha. M-a deranjat si mai tare tonul si exprimarea lui, mai mult decat ceea ce a facut. La cateva minute dupa, cand prietenul meu l-a intrebat daca este adevarat ca ne-a deranjat, mai-mai sa sara si la bataie. Aham, un paznic de magazin, care ar trebui sa aiba putin bun simt si sa fie politicos. L-a auzit tot New Yorker-ul cum a zbierat la noi; ceilalti clienti se uitau lung, iar vreo doua vanzatoare nu stiau cum sa salveze situatia. Am plecat nervoasa. Nu stiu ce anume m-a determinat sa nu vorbesc cu managerul. Poate doar mila mea pentru prostia paznicului si faptul ca sunt constienta de dificultatea de a gasi un job.
Azi, dupa 2 luni, am revenit intamplator in magazin. Iubitul meu intrase cu un pahar de la Mc in mana, cu toate ca stiam ca nu era indicat. Paznicul trece prin fata mea, intervenind intre mine si geanta la care ma holbam. Ii zambesc de la departare, ca sa stie ca l-am recunoscut. Imi intoarce zambetul; deci nu m-a uitat. In timp ce ma plimbam printre haine, vad ca i se adreseaza iubitului meu. Merg catre ei pornita pe scandal, cand aud: "Stiti, nu este bine sa intrati cu bauturi in magazin. Daca doriti, numai daca doriti, puteti lasa paharul la intrare si il puteti recupera dupa. Daca vreti, il pot duce chiar eu!". Iubitul meu este un om prea bun pentru lumea asta, asa ca glumeste cu el spunandu-i ca mai bine iesim din magazin, ca sa nu ma mai uit eu la haine. Chiar si asa, n-am putut sa ma abtin sa nu ii zambesc paznicului cu subinteles. Se schimbase, isi invatase lectia: clientul e regele nostru ( sau ca trebuie sa aiba macar putiiiin bun simt si sa vorbeasca frumos). Desi sunt sigura ca era totul doar de fatada. Nu-i nimic, asa si trebuie. Cateodata, iubesc aparentele: aduc bani grei si satifactii mari.

AFI. aparente client comportament costum de baie cumparator fidelizare lectie invatata limbaj magazin new yorker oferta personal plangere politete pret publicul

23:23