Se afișează postările cu eticheta client. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta client. Afișați toate postările
Ies in fuga din cladirea de birouri, cu geanta intr-o mana, cu fularul in cealalta si incercand din sprancene sa imi potrivesc basca rosie pe cap si din umeri paltonul. Ma indrept cu glide catre taxiul care ma astepta in parcare, tot repetand in gand adresa la care trebuie sa ajung.
- Buna ziua! Daniela, comanda cu voucher, da?
- Buna ziua! Da, da.
Urc, asezandu-mi toate catrafusele langa mine. Unde dracu'mi sunt manusile?! Exact cand ma pregateam sa rostesc cu voce tare ceea ce repetasem de cateva minute bune in gand, soferul ma intrerupe:
- Si acum, draga domnisoara, politica masinii.
Oh fuck, sunt plina de zapada pe cizme? Vrea sa fumeze si trebuie sa mearga cu geamul deschis? Sunt -10 grade afara...
- Poftiti, domnisoara!
Si imi intinde o bomboana. Dau sa o iau, dar parca mana n-ar atinge-o.
- Haideti, poftiti!
Insista privindu-ma fix in ochi. Probabil ca am uitat sa reactionez chiar si de forma. Imi revin.
- Multumesc, sunteti amabil! Dar va pot intreba cu ce ocazie?
- Este politica masinii, domnisoara. E felul meu de a aprecia oamenii pe spinarea carora mananc si eu o paine.
Asa se face ca atunci mi-am amintit sa reactionez, si de data asta fara nici o forma. Zambesc larg. Bomboana era buna, ceva cu mere si scortisoara, nicidecum genul acela de dropsuri ieftine.
- Va place? E buna?
- Da, e foarte buna. Si mai buna as putea spune ca este initiativa dumnevoastra, faceti omu' sa se mai destinda putin.
- Nu doar initiativa, actiune, domnisoara, actiune! Nu e doar un plan, il si pun in aplicare de ceva timp.
- Si ati mai primit feedback de la clienti?
- Daaa, domnisoarele reactioneaza cel mai bine! Lumea se bucura, se mira, nu poate sa creada. In fond, e doar o bomboana, dar nimanui nu ii vine sa creada. Nu stiu de ce, doar si taximetristii "e oameni", nu? Eh...Ma gandeam chiar sa imi fac un blog care sa se numeasca "Taxiul cu bomboane"...
- Super! Si despre ce o sa scrieti?

Si de aici a pornit o discutie despre muzica jazz, filosofie, sfaturi amoroase, etc. Soferul era un barbat bine facut, pe la vreo 50-60 de ani. Nu l-am intrebat ce facultate a facut, dar se vedea ca era bine trecut prin scoala vietii. Il daduse "de gol" vocabularul bogat si cizelat, fluenta in vorbire, potrivirea literara uimitoare a cuvintelor si expresiilor si felul in care isi gestiona propozitiile, pauzele de vorbire si tonul vocii.
A fost singura deplasare cu taxiul care imi doream sa mai dureze. N-am cascat nici o clipa, privirea mea n-a cautat ceasul si nici macar nu aprobam spusele taximetristului in timp ce priveam interesata trecatorii, asa cum faceam de obicei. Meridian, indicativul masinii 515 si unul dintre putinii, daca nu chiar singurul sofer de taxi amabil si placut din capitala.

00:07
Am vazut-o intr-o zi in timp ce dadeam sa intru in Carrefour-ul de la Gorjului pentru varii cumparaturi. Mi-a atras atentia de la o posta, doar e ciocolata si am un radar senzational pentru orice intra in aceasta categorie, asa ca ma opresc sa inspectez zona.
De vanzare se ocupau 2 baieti la vreo 20 si ceva de ani. Ranjeau in stanga si in dreapta mai ales clientelor mega incantate, satifacuti de reactiile starnite. Ce e drept, aveau numai marfa buna - ciocolata Milka de toate sortimentele posibile si bomboane de Craciun cu tot felul de arome - si oferte tentante: "Poftiti doamna, una la 4 lei, trei la 10 lei! Iesiti ieftin!". Ma apropii hotarata de produse, cu  atitudinea unui om de PR: neincrezatoare in aparente. Cu suspiciune si pregatita sa identific ceva in neregula, verific toate preturile, verific termenele de valabilitate. Parea sa fie in regula. Dar cand unul dintre vanzatori se apropie de mine zambitor si ma intreaba cu ce ma poate ajuta, sigur pe el ca a identificat in persoana mea un potential client, in loc sa cer 3 ciocolate, altceva imi iese pe gura:
- Cine v-a lasat sa va amenajati taraba aici?
Vanzatorul s-a albit la fata, apoi mi-am dat seama de tonul meu si de intrebare si incerc s-o dreg cumva.
- Adica...au mai fost si altii care au incercat sa isi amenajeze tarabe aici si i-a zburat politia imediat. Si voi stati exact in fata Carrefour-ului...
Vanzatorul de-abia gaseste putere sa scoata cateva cuvinte.
-A-avem licenta sa...stiti.Vreti..daca vreti...ba, scoate licenta (se adreseaza celuilalt, care percuteaza imediat). Vi-o aratam sa stiti, o avem...
Si ii vad pe amandoi cum incep sa scotoceasca prin pungi. Nu prea mandra de efectul creat, le spun ca nu e treaba mea si ca n-am nici o problema, apoi ma fac disparuta. Dar cu gandul la sortimentele ciocolatei Milka.
Dupa 2 zile ajung din nou in zona respectiva. Baietii fac ochii mari si parca se cearta din priviri cum care sa vina sa ma serveasca. Inspectam si acum, doar ca de data asta observ ciocolate care nu se gasesc asa usor pe piata, cum ar fi Milka cu biscuiti Oreo sau Milka cu biscuiti de la Lu. Cer una, zambesc si urc in masina in care iubitul meu ma astepta. Ciocolata cu biscuiti Oreo a fost devorata in cateva minute. Tot ce pot spune: delicioasa!

Dupa-amiaza aceasta:
- Aaah, te-ai intors! (ranjeste cu gura pana la urechi)
- Da...
- Cum asa? A fost buna ciocolata?
- Da, daca nu eram nu ma intorceam. Da- mi doua cu biscuiti, te rog.
- Ia 3 la 10 lei, iesi mai ieftin.
- Nu si silueta mea.
- Daca vrei, iei 2 si pe a treia ti-o pastram noi pentru mine (si rade)
- Neah, raman la 2, nu ma pot controla.

Maine am sa ma intorc pentru un set de trei, acum imi pare rau ca nu l-am luat. Va recomand din suflet si din propria experienta de ahtiata dupa ciocolata: mergeti la taraba din fata magazinului Carrefour de la Gorjului! O sa gasiti ciocolate Milka foarte bune, sortimente pe care ori nu le gasiti pe piata deloc, ori foarte rar. Sigur va vor placea! - Produse garantate de Choco Follie -  :).


23:23
Nu sunt clientul perfect, dar sunt cu siguranta acel gen de cumparator despre care invata studentii la ASE si SNSPA: reactionez la promotii, la preturi, cantaresc bine ofertele, daca serviciile care mi se ofera ma avantajeaza pot fi fidelizata usor, iar daca nu, renunt imediat la firma respectiva fara sa ma uit inapoi. Si mai am un fix foarte mare: comportamentul personalului fata de client. Greselile pe acest plan nu le iert!
Da, cei care lucreaza cu publicul trebuie sa se poarte cu manusi cand vine vorba de mine. Motivul este foarte simplu: si eu am lucrat si lucrez cu oameni. Daca eu pot sa le vorbesc frumos si tiganilor, si romanilor, si taranilor, si orasenilor, si doctorilor, si gunoierilor, si altii pot face la fel! Daca dau peste un angajat care imi vorbeste frumos si isi face bine treaba, am mereu grija sa fiu politicoasa si sa-i las bani de o cafea ( atunci cand e cazul ). In caz contrar, sunt in stare sa fac un scandal monstru si chiar sa ma gandesc la plangeri.
Cam asa se face ca acum doua luni umblam impreuna cu iubitul meu si cu Habiba prin AFI, in cautare de costume de baie. Ba erau naspa culorile, ba erau preturi mari, ba nu imi venea slipul/sutienul. Cand in sfarsit am gasit si eu, si Habiba, cate un costum care sa ne placa aparent, am inceput sa ne probam. Am intrat amandoua intr-o cabina din New Yorker, ne-am dezbracat si ne-am apucat de studiat fiecare detaliu. Observam initial ca un paznic din magazin se uitase foarte libidinos la noi, dar in goana noastra nebuna, doar am comentat ceva intre noi si ne-am vazut de treaba noastra. Pe cand ne probam, tipul trage un pic de cortina cabinei noastre si ne spune ca nu avem voie amandoua inauntru. Ok, am inteles ideea, asa ca eu am inceput sa ma pregatesc sa ies. Mai greu ce e drept, caci eram in costumul Evei. Se pare ca individul nu a inteles " in 2 minute!", si mai trece o data si trage de cortina. "Imediat!". Omul insista pe cortina si a treia oara; daca nu ma insel, cred ca apucase sa traga foarte putin cu ochiul. Da, m-a deranjat, evident. Ies si ii spun ca este nepoliticos ce a facut si ca ne-am simtit cam nasol. Apoi incepe:"Ce-ai, ma? Ce-am facut eu? Du-te, ma!". Aha. M-a deranjat si mai tare tonul si exprimarea lui, mai mult decat ceea ce a facut. La cateva minute dupa, cand prietenul meu l-a intrebat daca este adevarat ca ne-a deranjat, mai-mai sa sara si la bataie. Aham, un paznic de magazin, care ar trebui sa aiba putin bun simt si sa fie politicos. L-a auzit tot New Yorker-ul cum a zbierat la noi; ceilalti clienti se uitau lung, iar vreo doua vanzatoare nu stiau cum sa salveze situatia. Am plecat nervoasa. Nu stiu ce anume m-a determinat sa nu vorbesc cu managerul. Poate doar mila mea pentru prostia paznicului si faptul ca sunt constienta de dificultatea de a gasi un job.
Azi, dupa 2 luni, am revenit intamplator in magazin. Iubitul meu intrase cu un pahar de la Mc in mana, cu toate ca stiam ca nu era indicat. Paznicul trece prin fata mea, intervenind intre mine si geanta la care ma holbam. Ii zambesc de la departare, ca sa stie ca l-am recunoscut. Imi intoarce zambetul; deci nu m-a uitat. In timp ce ma plimbam printre haine, vad ca i se adreseaza iubitului meu. Merg catre ei pornita pe scandal, cand aud: "Stiti, nu este bine sa intrati cu bauturi in magazin. Daca doriti, numai daca doriti, puteti lasa paharul la intrare si il puteti recupera dupa. Daca vreti, il pot duce chiar eu!". Iubitul meu este un om prea bun pentru lumea asta, asa ca glumeste cu el spunandu-i ca mai bine iesim din magazin, ca sa nu ma mai uit eu la haine. Chiar si asa, n-am putut sa ma abtin sa nu ii zambesc paznicului cu subinteles. Se schimbase, isi invatase lectia: clientul e regele nostru ( sau ca trebuie sa aiba macar putiiiin bun simt si sa vorbeasca frumos). Desi sunt sigura ca era totul doar de fatada. Nu-i nimic, asa si trebuie. Cateodata, iubesc aparentele: aduc bani grei si satifactii mari.

23:23
Copyright © 2015 Dana Carastoian | Designed by VeeThemes.com