Nu stiu daca cea de-a 20-a toamna a vietii mele a trecut prea repede sau prea incet. Pe de o parte, nu stiam cum sa fac zilele sa treaca, pe de alta parte nu stiam cum sa opresc timpul in unele momente. Chiar daca erau mai uscate sau mai verzi, mai colorate sau mai uscate, si frunzele din anul acesta au cazut...
Am avut o toamna obositoare. Foarte. As spune monotona, dar as exagera, pentru ca au avut grija muuulte persoane sa ma surprinda placut sau sa ma enerveze. Am facut multe in aceste 3 luni, m-am impartit intre facultate, job, acasa si viata personala. Nu m-a obligat nimeni, dar ca de obicei imi place sa vad cat de multe chestii pot face bine/foarte bine si cam care imi sunt limitele. Concluzie: deocamdata nu le-am depasit :D.

Am demisionat de la Romtelecom...Mai bine zis, mi-a expirat contractul si nu am vrut sa-l prelungesc. M-am gandit sa incerc altceva,  pe PR sau pe publicitate si, thanks God, propuneri sunt destule. Am implinit 20 de ani si intr-un final a fost bine. Am trecut prin cateva schimbari dar am vazut ca pot. Orice. Nu stiu daca din cauza mea sau din cauza unui noiembrie magic. Nici n-ar fi avut cum sa fie altfel. A fost al 20-lea, a fost matur, a fost funny, a fost induiosator, a fost mandru de multe realizari si a fost al meu. Unul dintre cele mai frumoase noiembriuri din viata mea. Astept un decembrie pe masura si o iarna cat mai pisicoasa!

12 noiembrie 20. decembrie facultate frunze iarna job limite magic Romtelecom timp toamna

23:14

Depresie ante 20. Au avut-o si prietenele mele, o am si eu. Faceam misto la vremea aia de ele...pentru ca inteleg sa fii suparat cand implinesti 40, 50, 60. Atunci iti dai seama ca a trecut viata pe langa tine, ca timpul tau incepe sa devina limitat si ca nu ai reusit inca sa faci tot ce iti doreai odata. La 20 n-ai gandurile astea. M-am prins de-abia astazi care e faza: te sperie simplul fapt ca nu mai e 18 si nici 19, e ditamai 20-ul si lucrurile sunt din ce in ce mai serioase. Stop playing, let's get down to business! La 20 incepi sa aplici tot ce ai invatat in scoala, incepi sa te gandesti la toate acele " cand o sa fiu mare, vreau sa ma fac...", la toate discutiile plictisitoare despre meserii si cariere pe care le purtai in generala si in liceu cu parintii sau cu profii. Si realizezi ca trebuie sa fii acolo.
Evident ca ma invart prin zona pe care mi-am dorit-o. Sunt mandra de mine ( lasand la o parte modestia, nu asta este trasatura mea prinicipala ), mai am putin si pun manuta pe ce am vrut. Sunt exact asa cum ma visam pe la 7 ani...exceptand tocurile purtate zilnic, masina si roz bombonul ( in timp, m-am mai desteptat ). The point is...nu am dezamagiri legate de mine, dar totusi...20?! Cum am ajuns eu aici si mai ales, cand? Anul trecut pe vremea asta implineam 19 si Lili, mamica lu' Suri, mi-a urat la multi ani si a inceput sa dea apa la soricei la telefon! Nu facuse asta la ziua fiicei ei, si a facut-o la a mea! Motivul: cand e aniversarea Habibei, a crescut. Cand e aniversarea lu' Suri, si ea a crescut. Dar cand e aniversarea mea, pentru ca sunt cea mai mica, timpul a trecut mai repede decat ar fi crezut toata lumea! Sunt ca ceasul sentimental din ochii parintilor care suna in fiecare an pe 12 noiembrie si le aduce aminte ca odraslele lor nu mai au varsta la care sa poarte roz si funde decat la lenjeria intima. Probabil despre depresia parintilor o sa mai scriu cand o sa am si eu un copil de varsta mea.
Revenind, sunt constienta ca starea mea o sa tina cel mult inca o ora si ceva, pentru ca la 12 noaptea o sa deschid sampania si o sa ma infig in tortul langa care mi-au curs balele toata dupa-amiaza. Si nici maine cand voi fi inconjurata de persoanele apropiate nu ma voi mai gandi la nici o suparare...dar s-ar putea sa imi dea o lacrima in momentul in care suflu in lumanari si mi se canta "la multi ani!", pentru ca sunt 20 la dracu'! :)

12 noiembrie 20 de ani aniversare cariera despresie la multi ani mare prietene sampanie tort viata

22:22