Franturi de vara cu ochi grei si lampioane


Imi aduc aminte doar franturi de vara, asta pentru ca pana pe la jumatate lunii iulie nici macar nu am constientizat ce anotimp era...

Ma incerca o senzatie de ochi grei si cuib de serpi in stomac. A fost unica, pentru ca exact asa m-am simtit in dimineata (sau noaptea, mai bine spus) de dinaintea examenului de licenta.

Imi urmaresc pasii mergand catre o statuie din Cismigiu, in timp ce mama scotocea prin geanta dupa telefon. La insistentele ei, m-am lasat pozata in fata ingerasului de metal unde ma mai prinsese o data in cadru, fix in urma cu 16 ani.

Aud numai "la multi ani!" si "sanatate!" pe un fundalul unor pahare ciocnite. Vad multe maini in aer, blitzuri de aparate foto si pe colegii mei dansand pe la 03:00 dimineata la balul de absolvire pe melodia "Gasca mea".

Ma vad pe mine in fata comisiei, aruncandu-le profesorilor in fata un maraton de cuvinte. Nu imi mai aduc aminte nimic de la prezentarea licentei in afara de palme transpirate si de vocea unui profesor exclamand "ooo, domnisoara sefa de promotie!".

Imi simt gustul lacrimilor amare dintr-o zi de vineri cand eram mica si speriata si aveam impresia ca toate se vor prabusi peste mine. Apoi imi amintesc ca nu am mai reusit sa vad nimic, pentru ca fetele din birou s-au napustit asupra mea pentru o imbratisare de grup, si a fost singurul moment din viata mea in care m-am simtit confortabil vazand negru in fata ochilor.

Ma aud razand zgomotos cand am lansat primul lampion pe plaja alaturi de iubitul meu. Ma aduc aminte tinandu-mi rochia lunga ridicata, ca sa nu o tarasc prin tot nisipul. A fost cea mai luminoasa noapte din vara aceasta, mai plina chiar de stralucire decat unele zile, insa, sper, nu mai linistita si mai frumoasa decat urmatoarele nopti de toamna.


tangled

0 comentarii :

Trimiteți un comentariu