Din propria mea EXPERIENTA

De curand particip intr-un proiect creat de SNSPA, unic in Romania. Intelligent Communication este coordonat de cateva profesoare din cadrul facultatii si reprezinta o firma imaginara, dar cu 45 de angajati ( astia suntem noi, studentii ) si cu task-uri reale. Pe scurt, tot acest proiect isi propune sa simuleze timp de cateva luni intreaga structura si activitate a unei companii. Si e al naibii de interesant... e ca si cum ai avea un job, trebuie sa lucrezi in echipa ( cu departamentul tau ), ai un termen limita pentru a preda anumite sarcini etc. Pentru mine, este ca si cum as fi manager in cadrul departamentului de Strategii de Comunicare al unei organizatii cat se poate de reale.
Nu stiu cat de mult va intereseaza pe unii dintre voi proiectul in care eu m-am bagat cu atata entuziasm, dar promit ca imediat ajung la subiectul articolului, subiect despre care vroiam sa scriu de mult. Intrucat noi suntem 300 si ceva de studenti in an si locurile au fost limitate, a avut loc o selectie a candidatilor. A trebuit sa trimitem un CV insotit de o scrisoare de intentie si sa participam la un interviu scurt. Cum spuneam mai sus, profesorii chiar isi doresc sa ne arate cat mai mult din functionalitatea unei firme, asa ca ne-au selectat pentru job-uri pe baza EXPERIENTEI. Da, de aici porneste polemica ( pentru unii; pentru mine lucrurile sunt clare ). Cei care nu au fost angajati s-au suparat foarte tare si s-au intrebat de ce au fost alesi tot cei care aveau experienta si nu au fost alesi si cei care nu aveau; in fond, spun ei, cei care au experienta au facut deja practica si acum trebuie sa li se dea si altora oportunitatea de a depasi stadiul teoretic. Aici intervin eu cu lamuririle si voi fi cat se poate de concisa: pentru ca asa e si in viata reala!
Sa va spun cum vad eu treaba asta. Cat suntem in liceu, majoritatea dintre noi suntem pe alta lume: descoperim cluburile, problemele in dragoste, chiulul, fazele rebele etc. Bineinteles ca sunt foarte putini cei care stiu de pe la 15-16-17 ani ce vor sa faca mai departe si se gandesc sa ia atitudine pentru a-si asigura viitorul. Ca sa nu mai spun ca sunt putini cei care se implica in voluntariat sau care iau parte la activitati practice de orice tip si accepta s-o faca moca, doar pentru ca proiectele respective au legatura cu profesia pe care ei si-o doresc. Eu am inceput sa lucrez in ONG-uri de prin clasa a 9-a, cand m-am hotarat sa merg pe la cursurile Crucii Rosii, sa continui apoi cu Antidrog si Centras. Tin minte si acum ca multi dintre colegii sau amicii mei ma intrebau cu cat sunt platita. Nu am degete la maini ( si nici la picioare ) ca sa ii numar pe cei care ma luau de ultima fraiera pentru ca "imi pierdeam timpul" cu activitati de voluntariat. Am facut-o pentru propria mea satisfactie, pentru legaturile pe care mi le faceam cu diferite persoane, dar mai ales pentru ca stiam ca imi va prinde bine la CV. Acum va intreb: cati dintre liceeni se gandesc la aceste aspecte? Prea putini! In clasa a 12-a multi dintre ei se decid cu greu la ce facultate vor merge, sunt fericiti ca au luat bacul si daca au intrat si unde au vrut ei, apai viata e roz. Si cand se gandesc in primul an de facultate sa se angajeze in domeniul lor sau sa se implice in proiecte extrem de serioase, crudul adevar le crapa capul: n-au experienta - automat, nu au ce cauta. Cam asa e si in viata...Acest gen de elevi, studenti sunt cei care se asteapta sa termine facultatea si la 23 de ani sa fie angajati ca directori in companii de prestigiu, cu un salariu nesimtit: cei care au o diploma, dar nu au pus aproape niciodata in viata lor mana pe ceva practic. Chiar vorbeam acum ceva timp cu DianaEmma despre treaba asta... normal ca femeia de serviciu are un salariu bun, ea munceste, a muncit toata viata si n-a asteptat sa se iveasca vreun post de conducere pentru ea.
Nu am vrut sa jignesc pe nimeni prin articolul asta. Imi doresc doar sa fie citit de cat mai multi tineri, mai ales de liceeni care inca le pot face pe toate. Imi doresc sa deschida ochii si sa vada ca diploma de absolvire nu e de-ajuns. Nu zic sa va inscrieti neaparat in ONG-uri. Spun doar sa aveti initiativa, sa cautati cat mai din timp modalitati de a face lucruri practice, care sa va ajute pe viitor. Pentru ca va puteti trezi la 23 de ani ca vreti sa munciti la un nivel inalt, ca aveti cunostiinte chiar, dar nu va vrea nimeni, pentru ca nu aveti experienta. Am colegi de facultate care la 20 de ani au niste CV-uri impresionante ( si nu, n-au bagat de la ei ); oamenii astia au facut mai multe decat au facut altii de 40 de ani. Sfatul meu asta e: apucati-va din timp si faceti nesuferita aia de experienta care va este atat de des ceruta!

13 comentarii :

  1. Experienta bate la fund ( vorba aia ) pana si-o diploma de facultate, de fapt orice fel de diploma! :) Pe de o parte e corect, foarte, dar pe de alta parte nu. De ce? Pentru ca eu de ex. in timpul facultatii nu am putut munci, nu am putut face voluntariat pentru ca mergeam de dimineata pana seara la facultate, pentru ca aveam N proiecte si eram constienta ca daca ma apuc de un job, la una din doua chestii renunt! Mi-am dorit mult sa lucrez, eram constienta ca la un job imi poate lua locul un simplu licean cu experienta in spate! :)
    In liceu nu m-am gandit la asta, pentru ca eram prea ocupata sa-mi ajut parintii pentru ca aveau nevoie, iar ca mine mai sunt!
    Acum iti spun sincer, as fi preferat sa nu fi facut facultate dar sa fi muncit si sa fi avut experienta pentru ca asta conteaza acum cel mai mult!La 7 din 10 interviuri am fost intrebata de experienta, si doar la 3 de facultate absolvita .... Nu-si pierd angajatorii timpul cu tine facand training, nu-s dispusi sa cheltuie banii cu tine ..
    Ma bucur totusi ca nu stau degeaba, ca ma formez in domeniul care-mi place chiar de o fac " la negru " momentan! Imi permit sa nu mai stau pe banii parintilor. Si da, personal ii indemn pe toti sa munceasca, daca stiu ca POT!

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt şi nu sunt de acord cu lucratul în timpul facultăţii. Sunt PRO pentru cei care urmează facultăţi unde mai mult nu se fac cursuri decât se fac. Eu în facultate aveam laboratoare toată ziua, nu intrai în examen dacă nu veneai la toate. Nu aveam timp pentru job. Pe de altă parte, gândeşte-te că experienţă vei dobândi în decursul acestei vieţi şi ai să munceşti până pe la 60 de ani, adică încă vreo 30-40 de ani, ceea ce e mai mult decât suficient. Şi la ce fel de experienţă te referi? În câmpul muncii probabil. Am prietene care au experienţă, au mai lucrat, dar nu în domeniul în care s-au specializat (mă rog, facultate), deci e cam egal cu zero. De asemenea, angajatorii, în România, îi resping pe cei supercalificaţi sau cu reală experienţă în domeniu dacă au peste 35 de ani, ceea ce e oarecum absurd. Atunci înseamnă că nu mai sunt interesanţi de experienţă? Mă întreb câtă experienţă de viaţă şi de orice poate avea un tânăr, chit că a făcut diverse chestii extraşcoalare (şi eu am mai participat). Se propune un sistem cam aiuristic, să ai experienţa unuia de 40 de ani şi vârsta de 20, ceea ce e aberant. E foarte greu să munceşti şi să lucrezi, un lucru sigur nu îl vei face la fel de bine ca pe celălalt. Şi de aia ne mirăm că ies fel şi fel de specimene. În străinătate munceşti doar vara dacă vrei bani în plus, în rest nu prea ai timp să mai faci altceva, dar măcar ştii o treabă. De-aia nu merg toţi la facultate. La noi orice fraier face facultate şi angajatorii nu mai ţin cont de aspectul ăsta. Părinţii mei au făcut facultate, acum muuulţi ani, însă, sincer, generaţiile lor erau mult mai bine pregătite decât cea de astăzi, alcătuită din oameni care nu ştiu să facă mare brânză, dar au pretenţii cât carul. Părinţii mei nu se puteau anagaja că stăteau de dimineaţa până seara în facultate. Dupa-aia au avut job-uri şi gata. Toate la timpul lor. Însă da, mi se pare foarte normal să ai activităţi extraşcolare, să te implici în diverse proiecte. Nu ştiu însă dacă intră neapărat la „experienţa“ de lucru pe care o cer cei care angajează.

    RăspundețiȘtergere
  3. Roxi, m-ai inteles gresit :) eu nu ma refer la munca in timpul facultatii. Stai linistita, si orarul meu este foarte plin: dimineata am seminarii si dupa-amiaza am cursuri, si vreo 2-3 ore pe zi le pierd numai pe drum pentru ca stau departe si Bucurestiul e mare. Orice student serios are un program full. Nu, nu ma refer la job. Ma refer la activitati de voluntariat, la proiecte lansate de diferite persoane sau companii in care te implici benevol. Le-am recomandat pe astea in locul unui servici pt ca tocmai din cauza faptului ca nu esti platit, poti merge cand vrei. Intr-un ONG, daca poti merge zilnic la centrul lor sa ii ajuti, e foarte bine. Daca mergi de 2-3 ori pe luna e la fel de bine. Si mai consider ca atunci cand organizatia este bine aleasa, ea poate aduce beneficii. Spre exemplu, pentru elevii si studentii care merg pe management si marketing exista AIESEC :). E imposibil sa nu gasesti ceva interesant de facut in domeniul care te intereseaza. Subliniez din nou faptul ca NU MA REFER LA UN JOB PE PARCURSUL FACULTATII. De fapt, nici nu ma refer neaparat la activitati din facultate. "Imi doresc doar sa fie citit de cat mai multi tineri, mai ales de liceeni care inca le pot face pe toate." M-am referit mai mult la liceeni si again, nicidecum la job'uri, fie ele stabile sau part-time.

    RăspundețiȘtergere
  4. Addicted: mai, eu nu ma refer la job, ma refer la activitati la care ai fi putut lua parte in timpul liber si care probabil te-ar fi putut ajuta pe viitor. Sincera sa fiu, eu cred ca nu sunt multi ca tine: putini se gandesc sa si invete, sa aiba si grija de parinti...si mai ales sa se maturizeze practic din liceu! Si cei care fac asta, nu au pretentii la mii de euro salariu dupa finalul facultatii ( pentru ca sunt foarte cu picioarele pe pamant ), la fel cum banuiesc ca si tu iti doresti un job si o plata pe masura, dar nu absurda. Tu chiar si acum te pregatesti intr-un fel sau altul, altii nu inteleg importanta experientei nici la 20 si ceva de ani :)

    RăspundețiȘtergere
  5. In timpul liber cand eram la mama acasa stateam cu ea la magazin sau mergeam cu tata dupa marfa in diferite orase. Nu aveam niciodata o zi libera inafara de duminica, cand imi pregateam lectiile iar seara ieseam un pic in oras! Devenise obisnuita si simteam ca-mi ajut si parintii dar imi si puneam banuti deoparte!
    La facultate, la fel .. in timpul liber veneam acasa tot pentru ei, am mai mers ce e drept prin fabrici etc. insa nu vreau sa iti povestesc cum se purtau cei de acolo cu tine si cat de " receptivi " erau ... Ideea e ca, daca ai timp , fa de toate, nu freca menta ca mai tarziu .. regreti! - nu vb de tine, vb. in general, ca pe tine mi se stiu activa!

    RăspundețiȘtergere
  6. Alinutza, tocmai asta incerc sa promovez si eu :) unii, vorba ta, regreta. Dar exact cum ai spus, cei care freca menta. Tu ai avut problemele tale, este de admirat capacitatea ta de a trage in ambele parti: si pentru studiile tale, dar si pentru parintii tai. Majoritatea acelora care se trezesc peste noapte ca nu au ce scrie in CV sau ce spune la interviu in mod sigur nu isi ajuta parintii acasa si nici nu se omoara cu liceul pana cand dau de bac si de admitere...

    RăspundețiȘtergere
  7. Lasa-i pe invidiosi incolo... zi-ne ce "post" vei primi :D:D

    RăspundețiȘtergere
  8. MMara, l-am primit deja: sunt manager in cadrul departamentului de strategii de comunicare :D adica voi elabora campanii de promovare.
    Dar lasand la o parte postul, nu cred ca e vorba de invidie neaparat ( ma rog, sigur e si un strop de asa ceva ). Chiar sunt de parere ca multi care nu au fost "angajati" sunt nelamuriti sau nu inteleg de ce la de-abia 19-20 de ani li ce cere experienta :D

    RăspundețiȘtergere
  9. Cand am inceput eu facultatea si vroiam sa ma angajez, nu ma primea nimeni pentru ca nu aveam studiile terminate (adica nu aveam diploma de licenta), chiar daca aveam putina experienta in domeniu (oricum, cata experienta poti sa ai la 19 ani in domeniul finante banci?!). Asa era acum 4 ani. Pe atunci majoritatea angajatorilor se axau pe STUDII TERMINATE, si pe urma te angajau. Acum e fix invers, si anume: toti vor oameni cu experienta, chiar daca nu au studiile terminate. Eu vorbesc de domeniul in care sunt eu licentiata acum. Nu pot sa ma pronunt de celelalte.
    Sa nu mai vorbesc de faptul ca aveam cursuri de dimineata pana seara aproape, deci timpul meu trebuia sa fie dedicat facultatii.
    Cunosc destule persoane care au trebuit sa renunte la facultate inca din primul an deoarece deja lucrau (nu in domeniul in care au inceput studiile) si timpul nu le ajungea pentru a impaca si jobul si facultatea. Au renuntat la un -posibil- viitor mai bun (job mai bine platit datorita absolvirii unei facultati) in favoarea unui prezent incert (vanzator intr-un magazin dintr-un mall).
    Totul se schimba de la an la an. Azi se cere experienta, maine se vor cere studii terminate.

    RăspundețiȘtergere
  10. Totul bine bineînțeles de faptul că mulți încă nu știu ce vor.
    Când am terminat eu liceul, 75% din colegi au dat la o facultate, doar să nu rămână fără, nu că le-ar plăcea.

    Și atunci normal că neștiind ce ai să faci, nu te poți pregăti.
    Experiența nu e totul. Trebuie să te și gândești dacă vrei să lucrezi, sau să rămâi în mediul academic, pentru că atunci îți trebuie multe cunoștințe, iar experiența, înafară de cea constând din articole la sesiuni de comunicări și a fi asistent la vreo materie, nu trebuie.

    Problema e dezorientarea. Că experiență și dacă nu muncești efectiv, poți face. Poți căuta un internship la o firmă din domeniul, unde nu stai decât 4 ore și nu e solicitant, dar completează ceea ce înveți la facultate.

    Problemele apar când nu știi ce vrei, și nici cum ajungi acolo. Pentru că nu mulți au aflat încă faptul că project manager devii când ai lucrat în peste 10 proiecte de pildă și că și cu 7 facultăți terminate, nimeni nu îți dă încă din start mulți bani, întâi vrea să vadă de ce ești în stare.

    RăspundețiȘtergere
  11. chiar ma gandisem sa ma inscriu la un ONG, dupa bac pentru ca acum nu prea am timp. cat despre experienta in campul muncii, am acumulat ceva:D. De 2 ani imi "pierd" verile muncind in Italia :D

    RăspundețiȘtergere
  12. Veve: bravo! da-i inainte cu ONG-ul ca iti va prinde bine nu numai pe plan profesional, cat si pe plan personal! Apropo, te-ai hotarat la ce facultate te duci?:D

    RăspundețiȘtergere
  13. sunt abia a7-a, dar pot sa-mi dau seama cata dreptate ai. experienta nu poate sa fie decat un plus pentru viitorul nostru.multumesc pentru sfat!

    RăspundețiȘtergere