Daca m-ar intreba cineva care sunt cele mai importante lucruri pe care le-am invatat in agentie, ar ramane probabil dezamagit sa auda ca nu sunt dezvoltarea strategiilor de comunicare sau organizarea conferintelor de presa. Ar fi cu siguranta uimit daca i-as spune ca cel mai frumos si mai semnificativ lucru pe care l-am invatat aici a fost cum sa imi port bataliile.

De un si jumatate invat ca nimic nu este imposibil. Ca daca vrei sa rezisti, trebuie neaparat sa inveti cat mai mult. Ca uneori esti obligat sa joci dupa reguli, alteori dupa intuitie, dar niciodata la intamplare. Ca un raspuns poate veni din orice parte, doar daca arunci o intrebare. Ca poti castiga un razboi, chiar daca ai pierdut mai multe batalii. Ca uneori trebuie sa faci un pas inapoi ca sa vezi campul de lupta si de-abia dupa sa pasesti inainte. Ca nu trebuie sa disperi cand ai un puzzle in fata, ci sa iti planifici atent asezarea fiecarei piese. Ca trebuie neaparat sa inveti sa pierzi, sa stii cum sa aterizezi atunci cand urmeaza sa cazi. Sa iti lingi ranile atunci cand sangerezi si sa mergi mai departe, pentru ca daca ramai pe loc, nu ai nimic de castigat. Sa poti sa lasi in urma fara sa uiti ce s-a intamplat. Dar, mai ales, ca ai o armata de oameni langa tine pregatiti sa inceapa sa traga odata cu tine, daca este cazul.

Ani la rand ne pregatim pentru viata. Citim despre ea, scriem despre ea, o luam si o analizam pe toate partile, dam examene din cum ar trebui sa reactionam pe parcursul acesteia. Apoi, intr-o buna zi, cand te scufunzi o data in ea si apuci sa ii simti gustul dulce-amarui, orice vei primi in locul vietii iti vor parea laturi si bors. Pentru ca de ce ai vrea sa te intorci din nou la carti, cand tu ai rupt de mult copertile si ai reusit sa ajungi in miezul povestii...?

agentie armata batalie carte castig intuitie invatare oameni plan poveste razboi renunta viata

00:42

Am fost toata viata mea genul de om care isi face planuri pentru aproape orice: pe ce anume sa cheltui salariul, cum imi organizez programul de weekend sau orele de invatat in sesiune, ce sa raspund la anumite intrebari pe care le anticipez in unele situatii etc. Inevitabil, din planurile mele nu au lipsit zilele de nastere la care ma gandeam cu cel putin o jumatate de an inainte. Si uneori a iesit bine, alteori nu. Anul acesta am fost insa prea obosita pentru planuri. Mi-am spus "let it be!" si m-am aruncat cu capul inaintea zilei de luni, 12 noiembrie, asa cum nu am mai facut-o niciodata. Si nu am ramas dezamagita, ba dimpotriva, surprizele si clipele petrecute alaturi de oameni dragi mie au valorat de o mie de ori mai mult decat toata organizarea mea minutioasa din trecut.
Habiba si Suri nu s-au dat in laturi de la cadouri pisicoase nici anul acesta. Bine, le-am ajutat si eu indirect, pentru ca mi-am miorlait de luni de zile in stanga si in dreapta pasiunea pentru cupcakes intr-o maniera obsesiv-compulsiva. Dar cine a avut urechile ciulite a auzit si cine a avut sufletelul pe pozitii a actionat. Si asa se face ca m-am trezit eu luni dimineata si m-am indreptat cu ochii lipiti spre bucatarie. Pe masa, numai lucruri care mi-au scos chitaieli indelungate: un mic dejun la care viseaza orice fata. Si mai ales eu: pentru cateva minute, am fost in raiul cupcakes-urilor!!!

Cu toate ca am mers la munca de ziua mea, nu a durut nici un pic, daca pot sa spun asa :). Si pentru ca sunt cea mai mica dintre fete, am luat toti pupicii, imbratisarile, urarile si cadourile ca pe un maxim rasfat din partea lor. And believe me, nu exista lucru mai placut decat sa stii ca poti sarbatori anumite momente mai intime cu persoanele cu care imparti biroul pentru mai bine de jumatate de zi, si nu numai reusitele profesionale.

Ziua s-a incheiat perfect alaturi de iubitul meu care s-a prezentat emotionat cu un parfum pe care mi-l doream mult. Ca orice barbat, a intrebat de zeci de ori daca imi place, cu toate ca in urma cu putin timp il tarasem prin tot mall-ul cu cateva pungi de shopping si o mostra din parfumul de care m-am indragostit. Deci, cum as putea sa nu iubesc un barbat atat de atent si de grijuliu? :)

Concluzionand pisicos, am implinit 21 de ani in compania oamenilor la care tin, si asta e mare lucru. Eu stiu asta. Sunt cei care isi aduc aminte de mine in fiecare an si care fac tot posibilul sa imi marcheze cat mai placut posibil ziua de nastere. Pentru lucrul acesta le multumesc nu doar o data pe an, ci de nenumarate ori in sinea mea, ori de cate ori ii privesc sau ma gandesc la ei. Mi-as mai fi dorit eu prin preajma mea cateva persoane de suflet, dar cred ca va trebui sa ma obisnuiesc cu departarea si sa ma multumesc doar cu urari virtuale sau prin telefon, care, de fapt, s-au dovedit a nu fi rele deloc. Mi-am petrecut minute in sir privind "la multi ani!"-urile curgand pe Facebook, raspunzand cu un "daaaa?" lung si intuitiv la telefon sau multumind tuturor celor care mi-au trimis mesaje. A fost cu siguranta cea mai placuta si linistita zi din an in acelasi timp, dar exact cand incepusem sa ma obisnuiesc, s-a terminat. Dar nu e nimic, va urma alta la anul. Promit, la fel de neplanificata!

21 de an birou cadouri colege cupcakes departare iubit la multi ani parfum plan prietena rasfat surprize urari zi de nastere

22:17