Se afișează postările cu eticheta luminite. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta luminite. Afișați toate postările
Evident, nu m-am prins de chestia asta pana anul trecut, cand am plecat in Bucuresti. Ma refer la partea mai profunda a lucrurilor, nu la clasica suprafata cu " Mosul le aduce cadouri copiilor cuminti".
M-am copilarit mult zilele astea. Cu lucruri marunte. Si m-a lovit gandul asta de-abia acum 5 minute. Ma dau pe langa mama cand gateste, mananc non stop bomboane Raffaello ( semn clar de sarbatoare; cand eram mica, le primeam doar cu ocazii speciale pentru ca erau cam scumpe ), mai am putin si intru in transa privind bradul ( luminite rosii, care se fac albastre, apoi galbene, apoi verzi...nu, iar albastre! ), imi pun vin fiert intr-o cana pe care jumatate o bea mama pentru ca eu ma ametesc prea repede, siiiii...m-as uita in continuu la desenele animate ale copilariei in timp ce mananc portocale.
Nu ma refer la "Sailor Moon" sau la "Dragon Ball", serialele pentru copii difuzate pe TVR-uri de obicei acum...10-15 ani. Zilele trecute am vazut "Anastasia". E ca un ritual: ma uit an de an in luna decembrie la acest desen pentru ca se potriveste perfect cu perioada. Daca l-as privi in mijlocul verii, n-ar mai avea absolut nici un farmec. Aseara am privit "101 dalmatieni" pentru a mia oara. Si tot ma sperie Cruella. In seara asta am revazut deja "Bambi" si planuiesc sa adorm cu "Doamna si vagabondul". Cand eram micuta, aveam o jucarioara de la Mc: o cusca din care iesea Lady. Probabil am dat-o altor copii in urma cu ceva timp. Sper doar ca ei sa aiba habar de cine au fost personajele respective... Pentru ca eu o sa mi le reamintesc si la 70 de ani!


De cativa ani incoace, nu prea am mai simtit Craciunul asa cum o faceam cand eram in scoala generala. Nu stiu ce s-a intamplat, nu cred ca tine de maturizare, sunt oameni care si la 50 de ani se bucura de aceasta sarbatoare mai ceva ca un copil de 5 ani. Si nu cred ca e ok ca nu ma mai entuziasmez asa de mult ca inainte...:(.



Sunt insa lucruri mici care imi starnesc starea specifica acestei perioade. Putine. Ciocolata calda, vinul fiert, zapada ( din pacate, lipseste cu desavarsire ), impodobirea bradutului, luminitele din oras, mall-urile decorate frumos, targurile din oras cu tematica de Craciun, atmosfera din cafenele sau de la facultate... Si cum ieseam ieri nervoasa din Afi din cauza ca nu am putut sa-mi savurez Mc'ul in liniste ( galagie mare si niste colinde cantate jalnic rasunau in tot mall-ul ), am trecut pe langa o cafenea ( cred ca Bohema se numea :-? ), decorata cu luminite si din care se auzea Perry Como- "Magic Moments". Daca nu eram obosita si nu trebuia sa ajung acasa, as fi intrat acolo cu draga inima. Pentru ca a fost unul din putinele "momente magice" din luna asta cand am simtit ca vine Craciunul!