Se afișează postările cu eticheta Paste. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Paste. Afișați toate postările
In ciuda faptului ca nu trece zi fara sa scriu cateva randuri, am probleme mari in a compune un amarat de mesaj universal de Paste, o urare pe care o s-o trimit tuturor oamenilor din agenda mea din telefon. Am oroare de dupa-amiaza de sambata de dinaintea Invierii si de duminica Pastelui, tocmai pentru ca mi se blocheaza telefonul de la atatea mesaje si laptop-ul de la atatea mass-uri. Si acum a inceput iar...
As vrea sa scriu pe blog cateva cuvinte inainte de marea sarbatoare, si nu de umplutura de data asta, ci din suflet. Dar sufletelul meu e un pic adormit deja si oarecum in aer, pentru ca nu pot spune ca astept cu nerabdare slujba de Inviere. Nu sunt atat de credinicioasa. De fapt, in perioada asta a anului nu fac decat sa imi ridic singurica si mai multe intrebari referitoare la religie, deoarece mintea mea nu vede legaturi intre multe obiceiuri. Ba chiar mai mult, sunt constienta ca mergand la Inviere mai tare o sa ma enervez vazand o gramada de cretini care mananca seminte langa curtea bisericii sau care rad in gura mare acoperind microfoanele la care preotii tin slujba. Nu e vorba de credinta, cat de bun simt...
Cum primele 2 zile de Paste sunt intotdeauna pentru mine un amalgam de rude, de « cat a crescut !!! », de mancare, de intrebari stupide care se termina inevitabil cu mine nervoasa si cu « data viitoare nu mai merg nicaieri ! » ( pentru a ma intoarce cu placere la urmatoarea ocazie ), eu astept linistea de dupa. Da, eu. Da, linistea. Imi displac enorm melodiile prea lente si orice moment prelungit de calmitate, pentru ca nu suport sa fiu singura cu gandurile mele sau pur si simplu...singura. De Pastele asta nu imi doresc decat sa ma odihnesc acasa, sa petrec saptamana viitoare cu mami, sa merg la o sesiune de shopping cu ea ( momente rare de care ma bucur doar de cateva ori pe an ), sa fac cateva poze frumoase, sa ma bucur de mare, pentru ca o sa ii duc dorul pana dupa sesiune, sa ma pregatesc pentru ceea ce urmeaza. Va urez sa aveti parte de aceleasi lucruri. Sarbatorile nu inseamna doar oua, miel, club si cateva zile libere. Adica si astea, dar ar fi trist sa insemne numai atat. Nu pot sa va spun nici ca inseamna cine stie ce lumina pogorata asupra noastra cu ocazia Invierii Domnului. Cred ca inseamna putina liniste si multa fericire alaturi de familie, menite sa ne incarce « bateriile » pentru mai departe. Paste fericit, dragilor!


In primul rand, imi cer scuze ca nu v-am urat un Paste fericit acum cateva zile. Am ajuns vineri seara acasa si cu toate ca nu am facut mare lucru, m-a luat valu', sau mai bine zis patul, care ma tot atrage printre pernele sale moi. In al doilea rand, imi cer din nou scuze pentru ca nu am mai scris de cateva zile bune. Nu pentru ca as fi avut un Paste superb, ci tocmai pentru ca a fost al dracului de obositor si inca incerc sa ma recuperez dupa 3 zile de mancare, mancare si iar mancare.
Am ajuns sa ma enervez de cativa ani incoace exact in timpul slujbei de Inviere. Se gaseste mereu cate ceva sau cineva care sa imi taie tot cheful. Plus ca a fost si cam frig in Constanta si din acest punct de vedere imi cam lipseste capitala. De observat este faptul ca in prima zi de Paste, inca de la prima oara, rabla mea de telefon se blocheaza din cauza puzderiei de sms-uri despre Sfanta Lumina etc etc etc. Cu toate ca mereu m-au enervat mesajele astea ( nu bagi in seama un om tot timpul anului, dar de Craciun si la Inviere iti aduci aminte ca il ai in agenda ta ), mereu le-am trimis si eu cunostiintelor si prietenilor. De ce? Pentru ca acum cativa ani, l-am suprins pana si pe taica-miu tastand sms-uri cu urari si deja ma simteam de rasul curcilor!
Tot in prima zi de Paste, ma enerveaza sa stau ore in sir la masa si sa mananc pana nu mai pot. Nu stiu cum se gaseste mereu cate o gazda care sa se supere daca refuzi un anumit fel de mancare si mereu apare cate un musafir care se mira de mine pana imi crapa capu'n doua de durere. Nelipsiti sunt si barbatii care beau pana nu mai pot si apoi se intreaba de ce ii lasa ficatul sau inima cand le e lumea mai draga. Evident, vin insotiti de neveste disperate, in sensul urat: ras strident, haine tipatoare, replici nesuferite. Si calvarul asta se repeta si in a doua zi si de-abia cu putin noroc apare o raza de lumina de-abia in a 3-a zi de Paste.
Da, asta fac acum si stiu ca sunt destui ca mine: recuperare intensiva dupa sarbatori. Si sincera sa fiu, imi plac mai mult zilele astea in care pot colinda orasul linistita, in care pot sa ies cu ce oameni vreau eu si mai ales sa mananc ce vreau si cat vreau!