In felul nostru, de 2 ani incoace

Adevarul este ca nu ne-am straduit prea mult sa ne iasa, dar nici nu am fost nepasatori. Sarbatorim ziua noastra in fiecare luna, dar nu numaram datile si nu le tinem contul, cu atat mai mult nu tragem nici linie dupa anumite perioade. Anii trec peste noi si noi peste ei.
Si adevarul este ca nu a fost intotdeauna numai lapte si miere, am avut si momente mai picante, destula sare si piper, ca pana la urma, mancarile condimentate sunt cele mai bune. Ne-am iubit si ne iubim ca sarea in bucate.
Mai presus de toate, este adevarat ca nu suntem perfecti. El are defecte mai mari sau mai mici, si, vorba aia, eu domnesc peste toti piticii pe care o persoana ii poate avea. Dar toate minusurile pe care le-am avut, le-am adunat si ne-au dat cu plus, pentru ca am avut rabdare  unul cu celalalt... mai multa sau mai putina.
Recunoastem ca nu suntem un cuplu exemplar, si nicidecum acel gen de iubiti din filmele americane care fac furori in ultimii ani. Daca ne intrebati,  v-am raspunde ca in cazul nostru romantismul are o definitie mai aparte si pastram conceptul numai pentru noi.

Adevarul este ca de doi ani ne iubim in felul nostru, cu tinut de mana cat de mult posibil, pisiceala si iubeala cat cuprinde, momente mici apreciate si rabdare reciproca. Nu suntem perfecti si nici nu tindem catre; de ce am face-o, cand suntem atat de fericiti in imperfectiunea noastra?