Ce nu te omoara, te...?!

Gandul asta este de moment, de obicei sunt mult mai optimista. Nu ca acum as fi pesimista, dar citind comentariul lui Dragos care spunea ca ce nu te omoara te intareste, pur si simplu mi-au trecut anumite intrebari prin minte. Greul te face sa fii mai puternic, treci prin multe, te lovesti cu capul de pereti, curge sange, raman cicatrici, dar ai o experienta si esti calit. Dar asa cum spunea si Dragos, la un moment dat viata te oboseste. Te trezesti la 60-70-80 de ani ca toata existenta ta nu ai facut decat sa lupti si sa iti spui ca ce nu te omoara te intareste, ca sa devii intr-un final de piatra si sa ajungi la cativa metri sub pamant. Pana cand poti sa lupti? Cand poti sa te opresti si sa spui "stop! am devenit destul de puternic, destul de tare, nu imi mai trebuie"? Deci, de ce ne incurajam toata viata pentru o dificultate imensa care va urma la un moment dat? Ne trebuie multa forta ca sa murim?